Părintele Necula, despre legătura dintre știință și credință. „Lumina lui Hristos nu poate fi biruită de oameni. E cercetat și dovedit științific”

De-a lungul vremurilor, relația dintre știință și credință a fost una complicată. Despre ce se întâmplă în vremurile actuale a povestit părintele Necula, profesor universitar.

Multe conflicte majore au avut loc de-a lungul timpului, credința religioasă fiind pusă în contradicție cu știința. Odată cu secolul XX însă, s-a dovedit că cele două domenii nu doar că nu se exclud, ci pot colabora foarte bine în anumite domenii. Iar acest lucru duce la crearea unei lumi mai bune.

„Nimeni nu mi-a revelat mai mult prezența lui Dumnezeu decât știința”

„Citesc cu multă bucurie știință, pentru că nimeni nu mi-a revelat mai mult prezența lui Dumnezeu decât știința. Textele pot fi metafore frumoase, am citit niște pagini din Sfântul Grigorie cel Mare…

Teologia e faină, nu ce cred unii cu tămâie și cădelniță. Nu e așa, asta e partea rituală, de bucurie a oamenilor. Dar teologia e faină… Gândește-te ce frumusețe la sfântul Paisie Velicicovschi, care schimbă mentalitatea filocalică a unei națiuni întregi. Sau, să nu ne ducem așa departe.

„Știința îi pune în valoare pe oameni, știința îl pune în valoare pe Dumnezeu”

Gheorghe de la Cernica, starețul sfântului Calinic de la Cernica e din Săliște. Un pic de mândrie națională… Știința îi pune în valoare pe oameni, știința îl pune în valoare pe Dumnezeu.

Și acum am mai învățat ceva, de curând. Știința de a renunța la putere. (…) Niciodată lumina lui Hristos nu poate fi biruită de oameni. Asta este cercetată și dovedită științific”, i-a mărturisit părintele Necula lui Mihai Morar, în podcastul „Fain și simplu”.

„Noi în loc să săpăm în Africa să le dăm apă la amărâții ăia plecăm pe Marte”

Părintele Necula și-a spus părerea și despre oamenii de știință care „au ceva cu Dumnezeu, chiar dacă Dumnezeu nu are nimic eu ei”. „Niște nefericiți. Au găsit apă pe Marte, e posibil. După câteva miliarde de ani, să găsim o picătură.

Noi în loc să săpăm în Africa să le dăm apă la amărâții ăia plecăm pe Marte să vedem dacă e posibil, într-o rocă…. Am senzația unor copii care se uită la desene animate și stau cuminte.

Îmi place, pentru că până la urmă cercetarea trebuie să meargă mai departe, lumea e atât de largă că ne încape pe toți. Dar, la sfârșit, că tot la… (n.n. în pământ ajungem toți)”, a spus profesorul universitar.