După incendiul devastator din 2019 de la catedrala Notre-Dame, autoritățile din Paris au fost intrigate când au descoperit două sicrie căptușite cu plumb, la 20 de metri sub podeaua bisericii. Un schelet a fost identificat rapid ca fiind al unui cleric local, născut în secolul al XVII-lea, dar experții au rămas perplecși în privința celui de-al doilea, descriindu-l simplu ca fiind un „nobil necunoscut”.
Oamenii de știință s-au speriat văzând trupul măcinat de boli. Apoi au stabilit că trupul aparținea unui tânăr. În catedrale nu se înmormântau tineri, deci trebuia să fie ceva special cu acesta. Abia acum, misterul sicriului descoperit sub catedrala Notre-Dame a fost soluționat, iar oamenii de știință au aflat cine era „Călărețul”. După moartea sa, se credea că rămășițele lui au fost îngropate la Notre-Dame, dar nu au fost identificate până acum.
Misterul sicrielor plumbuite din subsolul catedralei
După incendiul din aprilie 2019 de la catedrala Notre-Dame, două sicrie căptușite cu plumb au fost găsite sub pietrele de pavaj, într-un loc unde se întâlnesc nava și transeptul. (Într-o catedrală în formă de cruce, precum Notre-Dame, nava și transeptul sunt cele două părți drepte care se află la unghiuri drepte una față de cealaltă.) Sicriele au fost descoperite în martie 2022, dar deschiderea mormintelor a avut loc abia opt luni mai târziu, în noiembrie.
Oamenii de știință au descoperit cui aparținea al doilea sicriu misterios găsit în subsolul Catedralei Notre Dame din Paris (Daily Mail)
Deși înmormântările în catedrale au fost practicate de-a lungul perioadelor medievale și moderne, o înmormântare într-un sicriu de plumb era specială – un act „rezervat elitei” – și se considera că acești bărbați erau cândva bogați. Unul dintre sicrie a fost identificat ca aparținând lui Antoine de la Porte – un cleric al catedralei, care a murit în 1710, la vârsta de 87 de ani – în mare parte datorită unei plăci de identificare cu numele său pe sicriu.
Născut în 1627, Antoine de la Porte a oferit sprijin financiar pentru reamenajarea corului catedralei Notre-Dame, ca parte a Votului lui Ludovic al XIII-lea. Deși nu mai rămăsese țesut organic pe oase, rămășițele erau bine conservate – inclusiv părul și barba.
Cine este „Călărețul” mort înainte să împlinească 40 de ani
Totuși, celălalt sicriu de plumb descoperit în timpul săpăturilor a rămas „anonim pentru moment”, din cauza lipsei unei plăci cu nume. Abia acum s-a putut stabili cui îi aparțineau celelalte rămășițe. Surpriza a fost majoră. Descoperirile au fost făcute publice de Universitatea Toulouse III și Institutul Național de Cercetare Arheologică Preventivă (INRAP) din Franța.
Dr. Éric Crubézy, profesor de antropologie la Universitatea Toulouse III, a declarat că persoana respectivă a murit de „meningită tuberculoasă cronică în secolul al XVI-lea”. Primul șoc al oamenilor de știință a fost vârsta defunctului. „Această vârstă este rar reprezentată printre înmormântările persoanelor importante din catedrală”, a adăugat profesorul, citat de Daily Mail.
Examinarea oaselor a relevat că individul avea între 25 și 40 de ani la momentul morții și și-a petrecut mare parte din viața timpurie călărind cai, ceea ce i-a dat porecla „le Cavalier” (Călărețul). Există mai multe semne asociate călăriei pe membrele sale superioare. Experții medico-legali au reușit să coreleze aceste dovezi fizice din rămășițele sale cu viața și moartea lui Joachim du Bellay, așa cum sunt descrise în literatură. Pe schelet au fost găsite urme de tuberculoză osoasă și meningită cronică, afecțiuni de care poetul a suferit în ultimii ani ai vieții.
„Se potrivește tuturor criteriilor portretului”, a spus Dr. Crubézy la o conferință de presă săptămâna trecută, citat de La Croix și Live Science. „Fusese un călăreț desăvârșit, suferă de ambele afecțiuni menționate în unele dintre poemele sale, precum „Plângerea disperatului”. El descrie „această furtună care îi încețoșează mintea”. Familia sa aparținea curții regale și anturajului apropiat al papei”, a menționat acesta.
Este vorba de Joachim du Bellay, un poet și critic renascentist francez celebru, născut în Liré, vestul Franței, în 1522. Supranumit „Călărețul” din cauza pasiunii sale pentru echitație, du Bellay a murit de meningită cronică provocată de tuberculoză în 1560, la doar 37 de ani. Poetul are un muzeu dedicat. Muzeul Joachim Du Bellay este situat într-un fermecător conac din secolul al XVI-lea, cu turnuleț, numit „Le Grand Logis”, în inima regiunii Petit Lyré.
Notre-Dame din Paris, o catedrală simbolică
Catedrala Notre-Dame a fost construită în formă de cruce latină. Construcția a început în 1163, iar catedrala a fost în mare parte finalizată până în 1345. Unul dintre cele mai vizitate repere din Europa, catedrala a fost cuprinsă de flăcări cu puțin înainte de ora 19:00, ora locală, într-o zonă a acoperișului aflată în renovare.
Fără incendiul de la catedrală de acum cinci ani, sarcofagele ar fi rămas nedescoperite. Pe 15 aprilie 2019, milioane de oameni din întreaga lume au urmărit cu groază cum pompierii s-au luptat întreaga noapte să salveze catedrala, în timp ce un incendiu a mistuit acoperișul și a doborât clopotnița. Spira gotică, înaltă de 90 de metri, s-a prăbușit în flăcări, sub privirile oamenilor și ale salvatorilor neputincioși.
„Notre-Dame a supraviețuit tuturor războaielor, tuturor bombardamentelor. Nu ne-am gândit niciodată că ar putea arde. Mă simt incredibil de trist și gol”, a spus Stephane Seigneurie, un consultant care s-a alăturat altor martori șocați într-o interpretare solemnă a „Ave Maria”, în timp ce priveau incendiul de pe un pod din apropiere. Pompierii au lucrat cu curaj pentru a opri flăcările, iar autoritățile franceze au spus că edificiul sacru a fost la „15 până la 30 de minute” de distrugerea completă.
În septembrie 2021, guvernul francez a anunțat că catedrala este în sfârșit stabilă și suficient de sigură pentru a începe lucrările de reconstrucție. După lucrările de restaurare finanțate în mare parte de 840 de milioane de euro, bani proveniți din donații, catedrala Notre-Dame urmează să fie redeschisă pe 8 decembrie anul acesta.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
