Cum a făcut Jean de la Craiova bani cu filmul „Lanțul amintirilor”. „Mă ascundeam în wc, mă mai lua miliția…”

Jean de la Craiova susține că a văzut filmul de 100 de ori, știa fiecare replică pe de rost. Chiar dacă nu avea bani pentru bilet găsea întotdeauna soluția potrivită pentru a se descurca să intre la film. Și pentru că toată lumea era înnebunită după această peliculă, s-a gândit și cum să facă bani din asta. Și a folosit o metodă inedită, la care nu s-ar fi gândit multă lume.

„Mai săream gardul… când era la grădină, aveam locul meu. Scoteam câte o cărămidă apoi o puneam înapoi și vedeam de acolo”

„ Eu trebuia să fac comerț din orice. Pe vremea aceea era filmul Lanțul amintirilor pe ecrane, pe care l-am văzut cred de 100 de ori, mă mai ascundeam în wc, mă mai lua miliția. Eram înnebunit, știam fiecare replică. Mai săream gardul… când era la grădină, aveam locul meu. Scoteam câte o cărămidă apoi o puneam înapoi și vedeam de acolo…

Stăteam cocoșat, amorțeam, am învățat toate melodiile. Și mă gândeam atunci cum să mai fac eu bani? Cap de jidan… Ăștia taie filme și le aruncă la cazanele de gunoi. Unde sunt cazanele de gunoi la cinematograful respectiv?

„Căutam în coșurile de gunoi”

De pildă, cinema Aurora. Nu mă duceam în capătul lui 14, pentru că erau băieți care nu mă lăsau în pace, îmi furau banii, vedeau că am în picioare scarp, pantofi, îmi luau pantofii din picioare. Se fura, mai ales la ștrand. Și să revin, căutam în coșurile de gunoi, să caut bucăți de film pentru că toată lumea era înnebunită după Lanțul amintirilor… Am găsit niște bucăți de film și mă gândeam cum să fac”, i-a povestit Jean interlocutoarei.

„Și am pus doi băieți, unul în stânga, unul în dreapta, o fisă de trei lei intrarea”

Inventiv cum îl știe toată lumea, Jean a cumpărat un aparat pentru diapozitive și a început să cheme lumea să vizioneze bucăți din film pe palierul blocului unde locuia.

„La bloc aveam un palier și gemulețul de la baie era exact pe palierul ăla. Și în față aveam un perete mare. Mi-am cumpărat un aparat pentru diapozitive, băgam filmulețul în el și vedeam câte o poză.

Și atunci m-am gândit cum să chem oamenii. Și am început: rulează Lanțul amintirilor la etajul opt unde stăteam eu. Și am pus doi băieți, unul în stânga, unul în dreapta, o fisă de trei lei intrarea. Dar tot nu-mi ajungea și m-am gândit atunci ce să mai fac să fac bani. Și făceam ciubuc pe băț și-l vindeam cu un leu bomboana. Puneam ciubucul într-o cutie și am pus-o pe o vecină să se plimbe printre ei. Aveam culoarul ăla plin…”, a povestit Jean în stilu-i caracteristic.