Exclusiv. Părintele Emil Cărămizaru despre sărbătoarea Floriilor. „Orice păcat pe care-l săvârșim este ca un nou piron pe care i-l punem Domnului”

Azi e sărbătoarea Floriilor pentru ortodocși. Ce reprezintă intrarea Domnului în Ierusalim, pe un asin, înconjurat de cei 12 apostoli pentru întreaga creștinătate, cum trebuie cinstită sărbătoarea Floriilor și care este cea mai importantă zi din Săptămâna Patimilor, aflați din interviul cu pr. prof. dr. Emil Cărămizaru, parohul bisericii „Sfântul Gheorghe Nou”. Veți afla lucruri emoționante.

„Intrarea Domnului în Ierusalim de bună voie, pentru că ar fi putut să meargă oriunde în altă parte, este o lucrare dumnezeiască”

Pe 28 aprilie întreaga creștinătate sărbătorește Floriile, momente care vestește Paștile și rememorează intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim. De când datează această sărbătoare?

Pr. Emil Cărămizaru: De când Mântuitorul a pus piciorul în Ierusalim. Și a intrat în conștiința ucenicilor și a celor care au asistat la acest eveniment ca o sărbătoare. Iar în timp s-a cristalizat și a intrat în memoria Bisericii, fiind însoțită și împodobită în mod adecvat de acte liturgice care au consacrat de-a lungul veacurilor frumusețea și lucrarea duhovnicească a Sfinților Părinți.

Cei care, la rându-le, unii dintre ei ucenici ai Sfinților Apostoli, au dus mai departe acest adevăr de credință. Pentru că Intrarea Domnului în Ierusalim, de bună voie, pentru că, desigur, ar fi putut să meargă în altă parte, este o lucrare dumnezeiască. El știa că intrarea Sa în Ierusalim, era oglindită deformat în mintea celor care Îl primeau și Îl aclamau acum, ca pe un Împărat lumesc, și care după numai câteva zile au strigat: “să fie răstignit!”…

„Aclamat ca un rege pământesc, ca un stăpânitor din această lume”

Putem vorbi despre duplicitatea firii umane…

Pr. Emil Cărămizaru: El a fost aclamat de cei mai mulți prezenți în acel loc, în afară de copii, care erau puri și nevinovați, ca un rege pământesc, ca un presupus stăpânitor al acestei lumi. Dar Mântuitorul le spunea răspicat că Împărăția lui nu este din lumea acesta, ci din altă parte, acolo unde este Împărăția Sfântă și eternă a lui Dumnezeu.

Icoana de Florii. „Mântuitorul a venit să îi mântuiască, să le propună viața veșnică, fără de apus”

Să fie acesta motivul pentru care în icoana de Florii, Mântuitorul apare trist?

Pr. Emil Cărămizaru: Este normal să apară trist, pentru că imaginea unui împărat pământesc, din mintea celor ce îl aclamau ca atare, Îi era străină… El ar fi dorit să-i vadă schimbați, în profunzime, după trei ani și mai bine, de propovăduire, din cetate în cetate, pentru a le vorbi despre adevăr, spunându-le că este: „Calea, Adevărul și Viața”… Dacă ar fi înțeles, mintea și sufletul lor s-ar fi schimbat în bine. Hristos a venit să îi mântuiască, să le propună viața veșnică, fără de apus, în Împărăția Sa cea fără de margini.

„În felul acesta știm ai cui suntem și pe ce Dumnezeu mărturisim”

Cum trebuie să cinstească fiecare credincios frumoasa sărbătoare a Floriilor?

Pr. Emil Cărămizaru: Sărbătoarea, îmi place să spun, că este una atemporală, pentru că ține de mântuitoarea lucrare a lui Dumnezeu în lume. Este așezată în sufletele noastre, o conștientizăm și ne împrospătăm mintea cu sensul ei cel mai înalt. Și în felul acesta știm ai cui suntem și pe ce Dumnezeu slujim.

„Ramurile de salcie și de finic se vor lua acasă, vor fi puse în locul cel mai curat din casele creștinilor”

Ce e bine și ce nu e bine să facă un credincios în ziua de Florii?

Pr. Emil Cărămizaru: Să lucreze binele, să-l mărturisească pe Dumnezeu, să vină în biserică. O tradiție binecuvântată de Biserică este să primim în ziua de Florii ramuri de salcie, sau acum, pentru că avem acces și cu ramuri de finic binecuvântate de către preoți.

Astfel, rememorăm sfânt atmosfera de primire a Domnului în Ierusalim și ne oglindim sincer și consecvent în felul în care copiii strigau „Osana întru cel de sus, binecuvântat cel ce vine întru numele Domnului”. Ramurile de salcie și de finic vor fi luate acasă, se vor pune în locul cel mai curat, la loc de cinste. Și acesta este un gest de mărturisire de credință.

La sărbătoarea Floriilor „dezlegarea la pește se referă doar la cei care țin post”

De ce este important ca pe mesele noastre să se afle preparate din pește de sărbătoarea Floriilor?

Pr. Emil Cărămizaru: De Florii, este dezlegare la pește, un moment care ține de aspectul culinar al postului. Fiind sărbătoare atât de mare, Biserica, prin Sfinții Părinți, a rânduit să existe acest pogorământ. Dar mai este un aspect de punctat: dezlegarea la pește se referă la cei care țin post, desigur nu la ceilalți, pentru că acei care nu țin post mănâncă oricând produse de frupt.

„Prin intrarea Sa cea sfântă în cetatea Ierusalimului, Mantuitorul dăruiește lumii întregi jertfa sa”

Ce ne învață sărbătoarea de Florii, părinte Cărămizaru?

Pr. Emil Cărămizaru: Ne învață că ar trebui să fim mai responsabili și să înțelegem purtarea de grijă a Domnului față de umanitate, din generație în generație. De vreme ce prin Intrarea în Cetatea Ierusalimului dăruiește lumii întregi jertfa Sa, prin moarte și apoi, apoteotic, prin Învierea Sa.

„Într-un gest de recunoștință față de dragostea lui Dumnezeu, postim și noi, ne rugăm în mod particular dar mai ales la sfintele slujbe pentru salvarea sufletelor noastre”

După sărbătoarea Floriilor, intrăm în cea mai importantă și totodată aspră parte a Postului Paștelui, Săptămâna Mare. Cum trebuie să ne comportăm în această perioadă ca să primim cum se cuvine Învierea Domnului?

Pr. Emil Cărămizaru: Cu aceeași responsabilitate, ca niște creștini ortodocși asumați, dorim să înțelegem și noi rostul acestei treceri în spațiul temporar, în conformitate cu rânduielile pe care le avem în acest răstimp în Biserică. Astfel, înțelegem că Dumnezeu Însuși alege suferința pentru ca noi să scăpăm de suferință!

Într-un gest de sinceră recunoștință față de Dumnezeu, postim, ne rugăm, în cadrul sfintelor  slujbe, la Deniile specifice acestei săptămâni, la tot ceea ce înseamnă manifestarea în duh a actului liturgic în această perioadă. Și apoi să câștigăm prin acest demers pacea sufletelor noastre și mai ales izbăvirea întru mântuirea sufletelor noastre.

„Și ispitele fac parte din această luptă care se desfășoară într-un plan nevăzut între bine și acest incident, care se numește răul”

Se spune că cele mai mari ispite le avem în Săptămâna Mare. Cum le ținem piept?

Pr. Emil Cărămizaru: Doar se spune. Trebuie să avem curaj, dar nu un curaj nebunesc, ci un curaj duhovnicesc. Și să știm că și ispitele fac parte din această luptă care se desfășoară într-un plan nevăzut, între bine și acest incident, care se numește răul. Să nu ne temem, pentru că atunci le vom depăși mai ușor…

„Dumnezeu nu poate muri niciodată, Dumnezeu este de‐a puterea viu”

Care este cea mai importantă zi din Săptămâna Mare?

Pr. Emil Cărămizaru: Toate sunt importante, dar sigur apoteoza este Vinerea, Sfânta și Marea Vineri, pentru că se referă la răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos și la moartea sa pe Cruce pentru mântuirea sufletelor noastre. Dumnezeu nu poate muri niciodată, Dumnezeu este de‐a puterea viu. Dar și această Cruce a suferinței, a trecerii prin această traumă a unei morți violente, s-a împlinit, ca Domnul să ne îmbrățișeze de pe Golgota, pe toți locuitorii acestei planete, din toate generațiile,  să ne răscumpere cu sângele Său cel sfânt!

„În Vinerea Mare oamenii sunt triști, dar nu sunt deznădăjduiți, pentru că privesc  spre Înviere”

Care sunt cele mai frumoase tradiții din Vinerea Mare?

Pr. Emil Cărămizaru: Un moment foarte important în Vinerea Mare este scoaterea sfântului epitaf în mijlocul bisericii, pe o masă. Suntem copărtași la punerea în mormânt a Domnului nostru Iisus Hristos și prin trecerea simbolică pe sub masa așezată în naosul sfântului locaș. Vinerea Mare este împodobită cu cântări duioase care vorbesc despre supliciul Domnului Iisus, despre punerea sa în mormânt, dar toate având perspectiva biruinței…

Oamenii sunt triști, dar nu sunt deznădăjduiți, pentru că privesc spre Înviere… Noi suntem fii ai Învierii, de aceea slujba Prohodului așa cum am subliniat, reprezintă o apoteoză duhovnicească a acestei Săptămâni Mari care împodobește sufletele credincioșilor cu o slujbă atât de profundă. După ce în Joia Mare ascultăm Denia celor 12 Evanghelii care istorisesc deplin toată această mergere de bună voie a Mântuitorului pe calea suferinței, arătând o smerenie și o dragoste cum nu poate fi cuprinsă de mintea omenească.

După ce a murit, Mântuitorul nu întâmplător merge în împărăția morții ca să surpe și să lovească moartea deplin  în adânc… Și de acolo să elibereze sufletele celor care erau ținuți în împărăția morții. Iar noi tresărim și înțelegem rostul suprem al durerii Domnului. Ar trebui să pricepem că orice păcat pe care-l săvârșim este ca un nou piron pe care i-l punem Domnului în palme sau în picioare!

„Să ieșim din spaimă, din deznădejde, să fie o bucurie care ne duce spre pregustarea fericirii”

Cum trebuie să-l primim pe Domnul nostru Iisus Hristos în casele noastre?

Pr. Emil Cărămizaru: Să ieșim din spaimă, din deznădejde, să fim bucurie care ne duce spre pregustarea fericirii veșnice. Pentru că singura cale spre fericirea autentică, întrucât cea de pe pământ este doar o iluzie, este întâlnirea noastră reală cu Dumnezeu. Noi pregustăm din fericire aici, întâlnindu-L pe Dumnezeu în adâncul sufletelor noastre, crezând cu adevărat în El și în Învierea Lui.

Pentru că ce e cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu. Cum tâlharul de pe cruce s-a mântuit în ultimul ceas al vieții lui și a ajuns în Rai, tot așa fiecare dintre noi suntem așteptați din primul ceas până în ultimul să ne mântuim, să ne înțelegem această splendidă existență a noastră în acest areal spiritual, ortodoxia, să o propovăduim și în felul acesta lumea va fi ceva mai bună…