Oana Mizil, nepoata cu sânge violet, povești despre „oamenii normali”, telefoanele TEO și legătura cu Ceaușescu

Oana Niculescu Mizil a povestit despre momentele care i-au marcat viața, dar și-a amintit de cea mai frumoasă copilărie, alături de un bunic care o adora. Bruneta a explicat și de ce spune că are sânge violet și cum a câștigat bani din vânzarea legumelor la colț de stradă.

„Așa îmi spuneau bunicii când eram mică”

După o viață plină de încercări, greutăți și suferințe, Oana Mizil și-a liniștit sufletul. Și-a deschis sufletul în podcastul Ilincăi Vandici, căreia i-a spus că ea e femeia prin venele căreia curge sânge violet.

„Așa îmi spuneau bunicii și tatăl meu când eram mică. De la mama, care este fiica lui Paul Niculescu Mizil, demnitar comunist, dar nu e adevărat. Se autointitula socialist, pentru că părinții lui au fost fondatorii Primului Partid Socialist din România. Și atunci eu spuneam că prin venele lor cure sânge roșu.

În schimb tatăl provine dintr-o familie de burghezi, moșieri din Brăila și cu nume rezonante în familie, cum este este Coman Negoiescu sau Cristescu, cel care a înființat primul serviciu secret român din perioada interbelică. Și spuneam că prin venele tatălui curge sânge albastru. Și atunci roșu cu albastru a dat sângele violet”, a povestit Oana Niculescu Mizil.

„Nu aveau lapte și ieșeau pe hol și cereau la vecini”

Chiar dacă a fost crescută în puf, Oana Niculescu Mizil susține că părinții aveau prieteni „normali” cărora le făceau frecvent vizite. „Mergeam, țin minte pe 1 mai la prietenii  noștri la Bebe și la Oana, și acolo ne jucam, făceam cozonaci și de multe ori nu aveam lapte.

Ieșeau afară pe hol și cereau vecinului lapte și primeau un litru de lapte. Acum, dacă ceri un litru de lapte, te trezești cu o cărămidă în cap. Vedeți, diferența de educație, acum e puțin mai multă răutate”, a recunoscut Oana Mizil. Chiar dacă făcea parte din elita României, Oana Niculescu Mizil a trecut alături de familie prin perioade în care „nu aveam căldură în casă și atunci încropea bunicul un foc”.

„Sunam la Ceaușeasca și când răspundea, închideam”

N-a făcut nebuniile unchiului Serghei Mizil, dar au existat situații în care făcea Oana Mizil și fratele său nu se puteau opri de la mici prostioare.

„Mergeam cu mașina bunicului, care avea B113, mi-aduc aminte, stăteam în față și luam microfonul  cu fratele meu și țipam. Mașina din față, cu numărul cutare, dă-te la o parte. Mai făceam și mici prostioare”, și-a amintit Oana Mizil zâmbind. Nu poate uita nici povestea telefoanelor TEO, când o suna pe Ceaușeasca și când îi auzea vocea, închidea.

„Aveam în casă cele două telefoane, TEO se numeau, unul era între casele demnitarilor și unul între birourile demnitarilor, cu linie directă. Nu aveam voie să umblăm la ele, 111 era la Ceaușescu, 112 la Elena Ceaușescu, dar eu cum erau năzdrăvană, sunam și închideam telefonul când răspundea Ceaușeasca.

Și am făcut asta de nenumărate ori, până au pus lăcățel. Dar îl sunam mereu pe bunicul, care ne iubea enorm și-i spuneam: Tataie, vino acasă”, a mai spus nepoata lui Paul Niculescu Mizil.

„Vindeam legume la colț de stradă”

Un alt moment pe care Oana Mizil și-l amintește cu drag este legat de bunica cu sânge albastru, care stătea pe strada Londra și era ministru adjunct al energiei.

„Împreună cu mama și mătușa aveau un petec de teren, era o casă demolată și creșteau legume, roșii, castraveți. Într-o zi nu știau unde sunt… dispărusem cu fratele meu, eram la colț de stradă, vindeam legume. Venise o vecină la mama să-i spună ce facem.

Încropisem acolo o masă, avem cutie, bani, dacă nu aveau bani să-mi dea pe roșiile mele, îmi dădeau altceva la schimb. Eu în vreo 3-4 am strâns bani, m-au pedepsit, mi-au luat banii și mi-au cumpărat uniformă”, a spus Oana Niculescu Mizil.