Simona Ionescu / Redactor Șef
Povești din dormitor cu Regina Elisabeta și Prințul Philip devin publice în noua carte a lui Alexander Larman, la care Daily Mail a avut acces în exclusivitate. În ciuda faptului că a fost umilit când a purtat kilt sau că era numit „mai degrabă germanic” și needucat, Philp nu a fost afectat de nimic. Dragostea lui pentru Elisabeta era totală. Ca proaspăt căsătoriți, Prințesa Elisabeta și Prințul Philip au avut ceea ce curtenii lor considerau o căsătorie complet modernă.
În iulie 1949, la doi ani după nuntă, s-au mutat în Clarence House, care fusese renovată și dotată cu o serie de obiecte extravagante și luxoase dorite de ducele de Edinburgh. De exemplu, un cinematograf privat la subsol, un dulap automat care îi livra costumele printr-o simplă apăsare de buton electronic. Conform uzanțelor, fiecare a avut propriul dormitor, însă, în acei ani, ei nu au ținut cont de uzanțe, lucru care îi fâstâcea deseori pe servitorii.
Personalul era destul de rușinat să-i vadă pe cei doi împreună în pat de mai multe ori, iar James MacDonald, valetul lui Philip, a povestit că acesta era „vesel” dezbrăcat în prezența soției sale, în dormitor, care, peste ani, avea să ajungă regina Marii Britanii.
Adevărul este că pentru Philip, mutarea la Clarence House a adus o ușurare din relațiile dificile pe care le-a avut cu personalul de la Palatul Buckingham, prima lor casă conjugală. Socrii săi, Regele George al VI-lea și Regina Elisabeta erau adesea în reședință, iar atmosfera acolo era „foarte înfundată”, după cum s-a exprimat lordul Brabourne, soțul verișoarei lui Philip, Patricia Mountbatten.
El l-a descris pe secretarul privat al regelui, Sir Alan „Tommy” Lascelles, ca fiind „imposibil” și l-a acuzat pe el și sub subordonații săi că îl timorau pe Philip. „L-au tratat ca pe un străin”, a spus el. „Nu a fost prea distractiv. A râs, desigur, dar trebuie să fi durut. Prințul a refuzat, în general, să se lase prins în jocurile lor de culise meschine și și-a ignorat persecutorii pe cât a putut”, a arătat acesta.
Deși Regele îi plăcuse Filip, el se întreba într-o scrisoare către Regina Maria dacă ar fi un pariu mai sigur pentru fiica lui să se căsătorească cu un englez – mai ales unul cu o familie mai puțin controversată decât a lui Philip, a cărui mamă era prințesă germană și ale cărei surori se căsătoriseră cu naziști. Când Philip avea nouă ani, mama sa, Prințesa Alice de Battenberg, a fost diagnosticată cu schizofrenie paranoidă după ce a pretins că a văzut viziuni ale lui Hristos și a fost plasată într-un azil.
Tatăl său, Prințul Andrew al Greciei, a abandonat apoi familia pentru a începe o nouă viață în Monaco, astfel că Philip a intrat sub tutela fratelui mamei sale, George Mountbatten, care a murit de cancer osos când el avea 17 ani. În acel moment, Louis Mountbatten, un comandant naval distins, a intervenit pentru a-l ghida. Sub tutela lui, Philip avea să urmeze o carieră distinsă în Marina Regală, iar Mountbatten a găsit oportunitatea de a favoriza întâlnirea dintre frumosul său nepot și viitoarea regină a Angliei.
Deși Philip și Elizabeth s-au întâlnit în diferite ocazii de stat, inclusiv la încoronarea tatălui ei în 1937, prima dată când s-au bucurat de puțină intimitate a fost în iulie 1939, în timp ce el era student la Royal Naval College din Dartmouth. În timpul unei vizite acolo a familiei regale, Louis Mountbatten s-a asigurat că perechea se întâlnește la ceai.
Guvernanta lui Elizabeth, Marion „Crawfie” Crawford, a descris mai târziu că „nu și-a luat niciodată ochii de la băiatul cu părul blond, mai degrabă ca un viking, cu o față ascuțită și ochi albaștri pătrunzători… arătos, deși destul de neplăcut în felul lui”. Este puțin probabil să fi avut vreun interes față de prințesa de 13 ani. Cu cinci ani mai mare decât ea, el se bucura deja de o reputație de bărbat printre doamne. Regina Alexandra a Iugoslaviei consemna în memoriile ei că „fascinația lui Filip se răspândise ca gripa, știam, printr-un șir întreg de fete”.
În decembrie 1943, a fost invitat alături de familia regală pentru sărbătorirea tradițională a Crăciunului, la Windsor. Guvernanta și-a mai amintit cum Elizabeth, pe atunci în vârstă de 17 ani, „a venit la mine, arătând mai degrabă roz” (n.r. îmbujorată de emoție) și și-a exprimat entuziasmul față de prezența lui Philip, după ce „petrecuseră un moment foarte distractiv, cu un film, petreceri și dansând pe muzică de la gramofon”.
Au existat curând zvonuri despre o logodnă, iar în februarie 1944, Louis Mountbatten a deschis calea pentru ca Philip să devină cetățean britanic naturalizat. „Nici măcar nu știe să vorbească greacă, iar perspectiva și pregătirea lui sunt în întregime engleze”, a spus el.
În 1945, Philip a plecat pentru un lung tur naval în Australia și Orientul Îndepărtat. După cum a spus prietenul său și călărețul ulterior Mike Parker, „au fost întotdeauna o mulțime de fete”, dar și-a menținut corespondența cu Prințesa Elisabeta în tot acest timp.
La un moment dat, ea obținuse o poză cu el, care avea un loc de cinste pe șemineul ei. Când Philip s-a întors din călătoriile sale, la începutul anului 1946, a remarcat Crawfie, Elizabeth nu numai că avea mai multă grijă cu aspectul ei, ci cânta în mod constant melodia People Will Say We’re in Love din musicalul Rodgers & Hammerstein Oklahoma. Pe măsură ce dragostea a înflorit, numele lui Philip a apărut frecvent în cartea de oaspeți de la Coppins, casa de țară din Buckinghamshire a unchiului Elisabetei, Prințul George, Ducele de Kent.
S-au văzut acolo și la Palatul Buckingham, unde a luat masa cu ea și prințesa Margaret în fosta creșă, Crawfie amintindu-și că mica lui mașină sport a ajuns să fie văzută în mod constant la intrarea laterală, venind „fără pălărie și mereu grăbit să o vadă pe Lilibet”…
În continuare, familia viitoare sale soții, nu îl vedea cu ochi buni. Cuvântul folosit despre Filip a fost „neșlefuit”. Se bârfea că în Turul naval a avut extrem de puține lucruri cu el și că singura pereche de pantofi pe care o poseda a ajuns să fie atât de uzată încât a trebuit să fie trimisă la un cizmar local pentru reparații. E lucru cunoscut că Prințul Philip și-a purtat toată viața pantofii pe care i-a încălțat la nunta sa cu Elisabeta și în care, mai apoi, a fost și înmormântat.
Sursa foto: Instagram
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
