Tradiția strămoșească a devenit un stil în epoca modernă

În ultimii ani asistăm la o redescoperire a iei tradiționale. Părinții sunt atenți să își îmbrace copiii în haine populare de câte ori au ocazia. Sunt comunități unde, în fiecare duminică, oamenii scot din dulapuri iile și le poartă cu mândrie. În zona de sud a țării se găsește și ultimul atelier autentic ce confecționează ii din borangic.

De asemenea, în oraşul Haţeg mai funcţionează singura cooperativă din judeţul Hunedoara care produce tradiţionalele bluze românești. Acum acestea sunt cusute cu ajutorul maşinilor digitalizate.

Istoricii presupun că ia a fost purtată încă din perioada culturii Cucuteni (5500 î.e.n.- 2750 î.e.n.), aceasta fiind una dintre cel mai vechi civilizații din Europa, răspândită pe teritoriul de astăzi al Moldovei, în nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei și în Basarabia.

De-a lungul veacurilor, cămașa a fost realizată din pânză de in sau de cânepă, din borangic sau mătase și din bumbac țesut. Bluzele erau decorate cu motive geometrice sau stilizate, cusute de mână. Cruci, flori, stele și păsări se regăsesc printre modelele consacrate. Se pune că acestea aveau semnificații aparte sau protectoare, niciun detaliu nefiind lăsat la voia întâmplării.

Ii pot fi văzute pe Columna lui Traian și pe monumentul de la Adamclisi. În funcție de zona geografică unde erau purtate, iile au fost confecționate diferit. Sunt trei elemente care deosebesc, între ele, iile: deschiderea gulerului, forma tiparului și modul de adăugare a  mânecilor.

Astfel, dacă cercetăm portul popular românesc, găsim cămăși drepte sau încrețite la gât, unele care se strâng cu nasturi sau cu șnur. Șnururile re regăsesc în anumite zone geografice și la terminația mânecilor iilor, pentru a fi prinse la încheietura mâinii.

Etnologii arată că se confecționau ii încrețite și bogate pentru zilele de sărbătoare sau de ceremonii, iar pentru viața de toate zilele se confecționau unele drepte ca și croi, mai simplist decorate.

Sursa foto: Gabriel Boholț