Simona Ionescu / Redactor Șef
În Capitală au sosit de ceva timp colindători din Moldova. Vin cu boxe puternice și pun aceeași melodie printre blocuri. Dar, și așa românii se bucură în perioada asta. Își aduc aminte de bunici, de copilărie.
Tradiții frumoase în această perioadă. Românii își fac urări pentru a avea noroc, bani şi a fi sănătoşi în următorul an. Între Crăciun și Anul Nou, colindătorii merg din casă în casă, respectând datinile străbune. Capra sau umblatul cu Ursul sunt doar câteva dintre cele mai frumoase obiceiuri, păstrate din moşi-strămoşi în România.
În satele din Bucovina, se obişnuieşte ca „mascaţii” să umble în ceată. Reuneşte personaje mascate: ursul, capra, căiuţii, cerbii, urâţii, frumoşii, dracii etc. După lăsarea serii, ceata cea mare se împarte în grupuri care merg din casă în casă, până la răsăritul soarelui.
Umblatul cu Capra ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile care evocă la Vicleim personaje biblice sunt înlocuite cu masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta. I se spune cerb în Hunedoara, colind cu capra sau ţurca în Moldova şi Ardeal, boriţă (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia şi Oltenia, capra este denumită „brezaia”.
Capra se face dintr-un lemn cioplit în formă de cap de capră, care se înveleşte cu hârtie roşie. Deasupra se pune o altă hârtie, neagră, mărunt tăiată şi încreţită, sau se lipeşte o piele subţire cu păr pe ea.
Cercetătorii presupun ca dansul caprei provine din ceremoniile sacre arhaice închinate morţii şi renasterii divinităţii.
Umblatul cu Ursul este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou. Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap şi umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roşii. Masca este condusă de un „ursar”, însoţită de muzicanţi şi urmată, adesea, de un întreg alai de personaje. În răpăitul tobelor sau pe melodia fluierului, şi ajutată de un ciomag, masca mormăie și imită pașii legănați și sacadați ai ursului. Izbește puternic pământul cu tălpile. Semnificația este purificarea și fertilizarea solului în noul an. Există ipoteza că la originea acestui obicei s-ar afla un cult traco-getic.
După ce fac urări de sănătate, belșug, bucurie etc., colindătorii primesc în dar colaci, vin, cârnați și uneori bani.
În prima zi a Noului An, se merge cu „Pluguşorul”, obicei ce invocă prosperitatea şi belşugul pentru gospodăria celui care primeşte colindătorii. Se spune că cei care nu primesc cetele de colindători vor avea necazuri şi sărăcie în anul ce vine.
În ajunul Anului Nou, în Moldova, cete de flăcăi şi de bărbaţi de curând însuraţi pleacă cu Plugul. Este un străvechi obicei agrar derivat dintr-o practică primitivă. „Pluguşorul” a ajuns o urare obişnuită de recolte bogate în anul care abia începe. Este întotdeauna însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei. Plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai uşor de purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor.
„Aho, aho, ho-ho / Mâine anul se-noiește / Plugușorul se pornește / Și începe a brăzda / Pe la case a ura / Iarna-i grea, omătu-i mare, Semne bune anul are / Semne bune de belșug / Pentru brazda de sub plug”. Sursa: agrointel.ro
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
