Adio, Valentin Uritescu. Nu te vom uita niciodată

Pe 4 iunie a împlinit 81 de ani, câteva zile mai târziu Valentin Uritescu a plecat de lângă noi pentru totdeauna.

Adio, Valentin Uritescu. Nu te vom uita niciodată

România e în stare de șoc. În două zile a pierdut doi mari actori: Alexandru Lulescu și Valentin Uritescu. Cel din urmă împlinise pe 4 iunie vârsta de 81 de ani. Maestrul s-a stins din viață aseară, după o lungă și grea suferință. Valentin Uritescu a avut o experiență în teatru și film de peste 50 de ani și a făcut roluri precum Sergentul Şaptefraţi din serialul TV „Lumini şi umbre” semnat de Andrei Blaier.

Personaj continuat ulterior în „Noi, cei din linia întâi” în regia lui Sergiu Nicolaescu. Tot el a fost Vasile din „Concurs”, dar și doctorul Marcu în „Cel mai iubit dintre pământeni”, în regia lui Şerban Marinescu. Inegalabilul actor a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti, apoi a fost angajat la Teatrul „M. Filotti” din Brăila. A jucat apoi la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ și la Teatrul Bulandra din Bucureşti.

33 de ani a suferit de o boală degenerativă

La vârsta de 33 de ani actorul a fost diagnosticat cu o boală asemănătoare cu Parkinson. Este vorba de o maladie degenerativă, care afectează sistemul nervos și se manifestă prin mișcări involuntare și necontrolate la nivelul membrelor și capului.

Acesta avea momente bune, dar și zile în care nu putea să vorbească, de aceea și-a rugat familia să-l interneze într-un centru specializat. În luna mai, acesta a ajuns din nou pe mâna medicilor.

„Doamne, te rog ajută-mă, mai dă-mi cinci ani, să văd ce se alege din mine!. Şi mi-a dat treizeci şi ceva de ani”

Cu ceva timp în urmă, actorul a povestit că a fost la un pas de sinucidere când a aflat de ce suferă. Singurul care l-a ținut în viață a fost doar Dumnezeu. “Timp de doi ani şi ceva am umblat pe la toţi doctorii. Am început cu un medic din Piatra Neamţ. «Ai Sindrom Extrapiramidal!».

Am venit acasă, m-am uitat în Dicţionarul Sănătăţii şi m-am îngrozit: o boală teribilă, degenerativă. Am stat 10 zile internat şi medicul mi-a spus: «Nu-i chiar Parkinson, dar e cam pe-acolo!». Luam un medicament care are nişte reacţii secundare teribile. Îmi venea să mă sinucid.

Când mergeam pe stradă şi vedeam un camion, îmi venea să intru în el. M-am dus la Icoana Maicii Domnului, am îngenuncheat şi am plâns. Apoi, am ridicat privirea către icoana lui Iisus Hristos: «Doamne, te rog ajută-mă, mai dă-mi cinci ani, să văd ce se alege din mine!». Şi mi-a dat treizeci şi ceva de ani!”, a povestit acesta.