Simona Ionescu / Redactor Șef
Sute de copii au ajuns la spital, mii au raportat simptome, iar episodul din desenul animat Pokémon nu a mai fost niciodată difuzat. Episodul a rămas în istorie ca fiind cel care a generat cel mai mare val de crize fotosensibile provocate vreodată de un program TV, afectând mii de copii și declanșând o dezbatere națională despre responsabilitatea producătorilor.
Incidentul a dus nu doar la schimbarea regulilor de siguranță în televiziune, ci și la introducerea avertismentelor pentru telespectatori, la monitorizarea atentă a conținutului vizual și la excluderea personajului Porygon din animații pentru o perioadă îndelungată.
Aproximativ la minutul 20 al episodului 38 din sezonul 1 (Dennō Senshi Porygon / „Soldatul Electronic Porygon”), Pikachu folosește atacul Thunderbolt pentru a opri niște rachete. Explozia rezultată a fost redată prin cadre succesive roșii și albastre, la 24 de cadre pe secundă, ceea ce însemna că fiecare culoare pâlpâia la circa 12 Hz.
Secvența a durat câteva secunde și exact acest tip de contrast și frecvență este cunoscut ca factor declanșator pentru crize fotosensibile.
În câteva ore, spitalele japoneze raportau sute de cazuri de convulsii, pierdere a cunoștinței, greață, amețeli și tulburări de vedere la copiii care urmăreau emisiunea. Estimările oficiale vorbesc de aproximativ 600–700 de persoane transportate la spital (cel mai des apare cifra 685), iar relatări ulterioare au menționat până la 12.000 de copii care au raportat simptome mai ușoare în zilele următoare. O parte dintre aceștia au necesitat internare pentru observație.
Postul TV Tokyo și producătorii au retras episodul, și-au cerut scuze public și au suspendat difuzarea serialului pentru câteva luni, în timp ce autoritățile și medicii investigau. Episodul a fost interzis și nu face parte din difuzările sau lansările oficiale; personajul asociat direct cu incidentul, Porygon, a fost exclus din aparițiile viitoare din animații pentru mulți ani. Chiar și televiziunile de știri au evitat să arate întreaga secvență, folosind doar cadre fixe.
ATENȚIE! AVERTISMENT PENTRU VIZIONARE: VIDEOCLIPUL URMĂTOR CONȚINE EFECTE VIZUALE PUTERNICE CARE POT PROVOCA DISCONFORT, AMEȚELI SAU CRIZE EPILEPTICE. NU ESTE RECOMANDAT PERSOANELOR SENSIBILE LA LUMINI INTERMITENTE. VIZIONAȚI CU PRUDENȚĂ!
Studiile medicale ulterioare au analizat zeci până la sute de cazuri. O parte dintre copii au avut crize fotosensibile reale (epilepsie fotosensibilă), însă mulți alții au prezentat simptome mai ușoare, iar în unele cazuri se pare că reacția de panică colectivă a amplificat fenomenul (de exemplu, unii copii au spus că s-au simțit rău după ce au văzut reluările la știri). Cercetările au arătat că nu toți cei afectați au dezvoltat epilepsie ulterior, dar unii aveau deja predispoziție sau au continuat să aibă crize.
Incidentul a determinat televiziunile și autoritățile să verifice mai strict materialele vizuale. Au fost dezvoltate standarde și instrumente automate de analiză (cunoscut sub numele de „testul Harding”, după neurologul Graham Harding) care detectează secvențele periculoase de lumini înainte de difuzare. De atunci, avertismentele privind crizele fotosensibile au devenit obișnuite la începutul filmelor, jocurilor video și concertelor.
Epilepsia fotosensibilă este rară, dar reală: factorii de risc includ frecvențe de 3–30 Hz, în special cu lumini roșu/albastru foarte contrastante. Majoritatea difuzărilor sunt acum testate și sigure.
Dacă un copil are simptome vizuale, convulsii, pierdere a cunoștinței sau confuzie după o secvență vizuală, trebuie consultat imediat un medic. Copiii diagnosticați cu epilepsie fotosensibilă ar trebui să evite expunerea la astfel de stimuli și să folosească filtre sau versiuni sigure unde este posibil.
Timp de decenii, episodul cu Porygon a rămas cel mai cunoscut caz de crize fotosensibile declanșate de un program TV. Presa și publicul l-au numit „Pokémon Shock”. Personajul Porygon a fost practic „pus pe raft” în desenele animate, deși a rămas disponibil în jocuri și produse de merchandising. Incidentul este și azi un exemplu istoric de cum conținutul vizual poate provoca daune neașteptate și de ce regulile de siguranță media s-au schimbat radical.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
