Cătălin Bordea i-a făcut bunicii cel mai frumos dar de Crăciun. „I-am adus Japonia la Todireni”

Cătălin Bordea i-a făcut o promisiune bunicii dacă „vindem două Sala Palatului”. I-a făcut cel mai extraordinar dar de Crăciun, împlinindu-i cea mai mare dorință.

„I-a venit fata după 25 de ani și nepoata Nanami”

Mătușa lui Cătălin Bordea e plecată în Japonia de 25 de ani, iar cea mai mare dorință a bunicii Aspazia a fost să-și vadă fata. Dorința s-ar fi putut împlini mult mai repede, dar bunica nu poate călători cu avionul din cauza problemelor de sănătate. Cătălin Bordea a făcut tot ce a fost omenește posibil și anul acesta i-a adus fata acasă. Multă vreme lacrimile de fericire ale bunicii nu s-au oprit.

„M-am ținut de cuvânt și tare bine îmi pare”

„M-am ținut de cuvânt! I-am promis Bunicii că dacă vindem două Sala Palatului îi îndeplinesc cea mai mare dorință. Nu a cerut decât să își vadă fata pe care nu a văzut-o de 25 de ani și să își vadă nepoata pentru prima oară. Nu a putut să zboare până în Japonia din cauza problemelor de sănătate, așa că i-am adus “Japonia” la Todireni. I-a venit fata după 25 de ani și nepoata, Nanami. M-am ținut de cuvânt și tare bine îmi pare”, a fost mesajul comediantului.

„Nu am știut niciodată ce înseamnă să ai tată”

Cătălin Bordea i-a făcut bunicii cel mai frumos dar de Crăciun. „I-am adus Japonia la Todireni” — Cătălin Bordea și bunica, cea mai dragă ființă a sufletului său

Aduce zâmbete pe buze românilor, dar în sufletul lui Cătălin Bordea e plin de durere. Comediantul a fost părăsit de părinți și crescut de bunicii cărora spune că le va mulțumi toată viața. „Bunicii mei sunt cei mai importanți. Eu nu aș fi ajuns niciodată unde sunt fără ei.

Taică-miu a plecat când aveam eu doi ani, maică-mea era mică, m-a făcut când avea 16 ani. La mine, părinții au dispărut în momentul în care eu am apărut.

„Și m-a găsit bunică-mea la vreo patru stații. Ea aștepta autobuzul să se ducă la muncă”

Nu am știut niciodată ce înseamnă să am tată. Așa m-am născut, deja fisurat. Taică-miu m-a lăsat pe un scaun în autobuz, el a plecat și nu a mai apărut niciodată. Și m-a găsit bunică-mea la vreo patru stații. Ea aștepta autobuzul să se ducă la muncă, perfect convinsă că eu eram în grija lui taică-miu”, și-a amintit Cătălin Bordea.