Simona Ionescu / Redactor Șef
Crocantă și rumenită la exterior, cu foi subțiri care se desfac în zeci de straturi și cu umplutură sărată de brânză, merdeneaua a devenit pentru generații întregi parte din peisajul cotidian: gustarea de la școală, ceva cumpărat din gară înainte de tren, mâncată în grabă, direct din hârtie.
În august 2026, vechea plăcintă a revenit spectaculos în atenție după controversa din Piața Amzei, unde disputa dintre patronul „Mița Biciclista” și patiseria lui Nea Mihai a pus față în față două concepții despre patiserie: merdeneaua cu margarină și croissantul cu unt. Dar povestea merdenelei începe cu mult înaintea acestui scandal.
Merdeneaua nu poate fi atribuită simplu unei singure țări. Ea face parte dintr-o familie de preparate din foi de aluat răspândite de-a lungul timpului în Anatolia, spațiul otoman și Balcani.
Denumirea românească este legată de termenul turcesc „merdane”. În vechea limbă română, cuvântul „merdenea” a avut inclusiv sensul de unealtă folosită pentru întinderea foilor de plăcintă. Astfel, povestea numelui este aproape la fel de interesantă ca povestea preparatului: instrumentul folosit pentru întinderea aluatului și-a lăsat numele asupra produsului care avea să devină atât de popular.
Una dintre regiunile importante în povestea merdenelei românești este Dobrogea, un spațiu în care, timp de secole, s-au întâlnit influențe turcești, tătărești, bulgărești, aromâne și românești.
De aici, preparatul s-a răspândit către alte zone ale țării și a intrat treptat în cultura alimentară urbană. Merdeneaua avea și un avantaj decisiv: era street-food înainte ca termenul să existe. Nu necesita farfurie, tacâmuri sau restaurant. Era caldă, sățioasă, ieftină și putea fi mâncată din mers.
În timp, românii au adaptat-o propriilor gusturi. Astăzi, imaginea clasică este cea a unei plăcinte pătrate, realizată din foi subțiri și umplută cu brânză. Merdeneaua a devenit un preparat cu o origine complicată, dar cu o identitate gastronomică românească bine conturată.
În București, unul dintre cele mai cunoscute locuri asociate cu merdeneaua este patiseria lui Nea Mihai din Piața Amzei.
Afacerea funcționează aici din 1985, după venirea familiei din Dobrogea. De-a lungul deceniilor, mica patiserie a trecut prin schimbările Bucureștiului, prin tranziția de după 1990 și prin transformarea radicală a zonei Amzei. Merdeneaua a rămas însă.
Rețeta a fost transmisă în familie, iar produsele sunt pregătite în laboratorul propriu. Tocmai această continuitate a transformat patiseria într-un reper pentru cei care caută gustul vechi al Bucureștiului.
Aici este importantă o distincție: rețeta originală a patiseriei lui Nea Mihai din Piața Amzei este păstrată secretă, de decenii, cu sfințenie. Informațiile publice despre produs indică însă folosirea unei combinații de telemea și brânză de vaci, precum și a margarinei pentru laminarea aluatului.
Acest detaliu a devenit central în controversa din august 2026. Pentru unii, margarina este asociată cu patiseria de altădată și cu gustul familiar al merdenelei românești. Pentru alții, untul reprezintă standardul unei patiserii moderne, de inspirație franțuzească. În realitate, cele două grăsimi au proprietăți diferite și produc rezultate diferite în aluat.
Disputa recentă nu a început de la originea merdenelei, ci de la ingredientele sale. Edmond Niculușcă, patronul localului „Mița Biciclista”, a criticat public merdeneaua cu margarină și a pus în opoziție acest produs cu croissantul realizat cu unt.
Reacția publicului a fost însă neașteptată. În loc să dispară din atenție, patiseria din Amzei a devenit și mai vizibilă, iar bucureștenii au venit în număr mare să cumpere merdenele. Oamenii stau la coadă pentru a gusta merdenelele lui Nea Mihai. Loredana Groza a împărțit merdenele la Saga Festival.
Ironia este că nu este prima dată când această mică afacere beneficiază de o campanie de marketing spectaculoasă.
În august 2024, cu ocazia promovării sezonului al patrulea din „Emily in Paris”, patiseria din Piața Amzei a fost transformată temporar într-un decor parizian. Fațada a primit elemente inspirate din universul serialului, iar bucureștenii au venit pentru fotografii și pentru un produs special creat pentru campanie: croissantul cu zmeură „Emily Cuasont”. Pe fațada decorată apărea inclusiv mesajul „Liberté, Égalité, Merdenele”.
Campania a avut un efect spectaculos asupra vizibilității patiseriei. O afacere locală veche de decenii a devenit pentru câteva zile un punct de atracție și un subiect intens distribuit în mediul online.
Doi ani mai târziu, controversa merdenea versus croissant produce, paradoxal, un efect asemănător. De această dată însă, publicitatea nu vine de la Netflix. Vine din scandal.
Pentru aluat:
500 g făină albă
275–290 ml apă rece
10 ml oțet
8 g sare
15 ml ulei
Pentru laminare:
250 g margarină profesională pentru foietaj sau laminare
Pentru umplutură:
250 g telemea de vacă, bine scursă
250 g brânză de vaci grasă, bine scursă
1 albuș de ou
sare, dacă mai este necesar
Făina se amestecă cu sarea, apoi se adaugă apa, oțetul și uleiul. Aluatul se frământă până devine elastic și neted, apoi se lasă să se odihnească aproximativ 30 – 45 de minute. Apoi se împarte în bucăți, fiecare fiind întinsă foarte subțire. Se unge cu margarină pentru laminare și se împăturește. După o scurtă răcire, pachetele se întind din nou și se împăturesc, pentru formarea straturilor.
Pentru umplutură, telemeaua și brânza de vaci se amestecă până la omogenizare, împreună cu albușul. Fiecare foaie se întinde, se pune umplutura în centru, iar colțurile sunt aduse spre mijloc pentru a obține forma pătrată caracteristică.
Merdenelele se coc în cuptor bine încins, la aproximativ 220 – 230°C, până când devin rumene și crocante. Rezultatul trebuie să fie o merdenea cu exterior bine copt, foi distincte, crocante, și un interior sărat, cremos și consistent.
La prima vedere, merdeneaua pare un produs simplu: făină, apă, grăsime și brânză. În realitate, diferența dintre o merdenea obișnuită și una memorabilă stă în tehnică: temperatura aluatului, odihna, laminarea, grosimea foilor, cantitatea de grăsime, umiditatea brânzei și temperatura cuptorului.
De aceea, rețeta exactă nu poate fi redusă la o listă de ingrediente. O merdenea bună este rezultatul unei tehnici repetate de mii de ori. Iar aici se află poate cel mai important secret al lui Nea Mihai: continuitatea.
Merdeneaua a călătorit dintr-un spațiu cultural în altul, a trecut prin Dobrogea, a ajuns în orașele României și s-a transformat într-un reper al patiseriei de zi cu zi. În Piața Amzei, ea a supraviețuit aproape patru decenii. A supraviețuit comunismului, tranziției, schimbărilor de gusturi și noului val de restaurante și cafenele premium.
Apoi, în 2024, a devenit vedetă într-o campanie Netflix. Doi ani mai târziu, a redevenit virală din cauza unui scandal. În ambele cazuri, rezultatul a fost același: oamenii au venit să cumpere merdenele – un fragment de memorie culinară, păstrat într-un produs simplu, accesibil și recognoscibil.
Foto: Instagram @patiseria_amzei
Citește și: Un altfel de merdenele. Strukli, plăcintă croată cu brânză
Face parte din echipa Rețete și vedete încă de la lansarea publicației, în 2020, aducând cu ea o experiență de peste 20 de ani în presa scrisă, la Evenimentul Zilei, dar și în agenții de presă internaționale (Agence France Presse și Associated Press) și radio (Radio 21). De asemenea, activează cu succes și în domeniul relațiilor publice, îmbrățișând proiecte de PR cultural și de business. Este, de mulți ani, PR-ul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara și co-fondator la o publicație unică în peisajul media național, dedicată celor mici și părinților lor, Știri pentru copii.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
