Ce s-a ales de liderii Revoluției din Decembrie 1989 de la Timișoara

De la primele acțiuni, care vizau apărarea pastorului reformat László Tőkés, pe care superiorii săi îl doreau îndepărtat din parohia sa din Timișoara, nemulțumirile oamenilor s-au extins rapid. Poetul Ion Monoran a oprit un tramvai, convins că, uniți în nemulțumirile lor, timișorenii pot schimba ceva. Declicul a avut loc. Era seara zilei de 16 decembrie 1989. Oamenii au început să strige „Vrem mâncare!” și „Vrem căldură!”. Apoi, un alt revoluționar, Dan Zăgănescu, urcat pe tampoanele tramvaiului, și-a spus numele și a început să strige „Jos comunismul!” și „Jos Ceaușescu!”.

László Tőkés (n. 1952)

László Tőkés era, în 1989, pastor reformat în Timișoara. Prin predicile sale critice la adresa regimului comunist și prin refuzul de a se supune presiunilor autorităților, a intrat în conflict direct cu statul. În decembrie 1989, tentativa autorităților de a-l evacua din locuința parohială a dus la adunarea credincioșilor și a cetățenilor în fața bisericii sale. Cu câteva zile înainte de 16 decembrie 1989, enoriașii bisericii sale începuseră deja să se adune în fața imobilului pentru a-și manifesta sprijinul față de preotul lor. Această solidarizare este considerată scânteia inițială a Revoluției de la Timișoara.

După 1989, Tőkés a devenit una dintre cele mai vizibile figuri publice ale comunității maghiare din România. A fost implicat activ în viața politică și civică, ocupând inclusiv funcții politice la nivel național și european. De-a lungul anilor, pozițiile sale radicale și declarațiile politice au generat controverse majore, iar unele distincții primite pentru rolul său în Revoluție i-au fost ulterior retrase. Cu toate acestea, rolul său istoric ca declanșator simbolic al Revoluției rămâne incontestabil.

În plan personal, divorțul fostului pastor a reprezentat un subiect intens mediatizat în Ungaria și România. După decenii petrecute alături de soția sa, despărțirea a devenit publică în 2010, pastorul orientându-se către o femeie mult mai tânără, la acea vreme soția unui jurnalist și mamă a doi copii.

Fosta soție a formulat acuzații grave la adresa lui Laszxlo Tőkés, susținând că ar fi fost supusă agresiunilor fizice în timpul căsniciei, existând episoade repetate de intimidare, umilire și presiune psihologică constantă. Ea l-a acuzat, de asemenea, că exercita un control strict asupra vieții sale personale, îi limita libertatea de decizie, inclusiv în privința cumpărăturilor pentru casă, manifestând un comportament posesiv, justificat prin poziția sa de lider religios și public. Acest tip de comportament a fost descris de ea drept abuz emoțional și o încercare de dominare psihologică pe termen lung.

Noua soție, cu care s-a căsătorit în Ungaria, este cu aproape 30 de ani mai tânără decât el. Aceasta i-a dăruit doi băieți, pe lângă cei trei copii pe care pastorul îi avea deja din prima căsătorie: doi băieți și o fată.

Ion Monoran (1953 – 1993)

Ion Monoran a fost poet și publicist, una dintre figurile emblematice ale Revoluției timișorene. Provenit din mediul cultural alternativ, era cunoscut ca nonconformist și critic al regimului comunist.

La 16 decembrie 1989, Ion Monoran a avut un gest devenit celebru: a tras semnalul de alarmă al unui tramvai din Timișoara, iar după ce l-a oprit a coborât pantograful și i-a chemat pe oameni să coboare și să se alăture protestului. Acest act spontan a contribuit decisiv la transformarea unei adunări locale într-o manifestație de masă. Monoran nu a fost un lider formal, dar a fost un lider moral și simbolic, reprezentând spiritul liber și curajul civic.

Mai târziu, a povestit cum au descurs lucrurile. 

„Am intrat în mijlocul lor şi le-am spus: Trebuie să facem ceva, dar pentru asta avem nevoie de lideri, altfel vom avea soarta celor de la Braşov, din 1987! Pentru a-i atrage şi pe cei care nu îndrăzneau să se apropie din cauza Securităţii care mişuna prin preajmă am început să cântăm Hora Unirii şi lozinci precum „Libertate!” şi „Români, veniţi cu noi!”. Lumea a început să se adune cu curaj şi, observând că numărul cetăţenilor creşte, am spus din nou: Primul lucru pe care trebuie să-l facem e să oprim tramvaiele, pentru a fi cât mai mulţi, iar apoi să mergem cu toţii la Comitetul Judeţean de Partid! În acel moment mai mulţi „cetăţeni de bine” mi-au cerut să mă legitimez, iar unul dintre ei mi-a spus textual: Lasă că ai să vezi tu ce păţeşti, pletosule! După ce m-am legitimat, am spus: Noi totuşi vom opri tramvaiele! Și am făcut câţiva paşi şi am oprit primul tramvai care venea dinspre Gara de Nord. Speriat, vatmanul (un tânăr între 25 – 30 ani, îmbrăcat în costum de blugi) a început să plângă şi să ne roage să-l lăsăm în pace. I-am spus să urce în vagon şi am coborât pantograful chemând lumea din tramvai să ni se alăture. Ca prin minune nu a protestat nici un călător şi ni s-au alăturat cu toţii. Am oprit şi cel de-al doilea tramvai, care venea din sens opus. În câteva minute în piaţă s-au strâns în jur de 800 – 1000 de persoane şi numărul lor creştea vertiginos”, relata Ion Monoran.

După Revoluție, Ion Monoran nu a căutat avantaje politice sau funcții publice, nu a fost cooptat în structuri de putere și nu a beneficiat de avantaje materiale comparabile cu alte figuri ale Revoluției. Dimpotrivă, numeroase mărturii ale contemporanilor vorbesc despre o profundă dezamăgire față de direcția în care a evoluat România postdecembristă. A murit prematur, în 1993. Astăzi este considerat unul dintre eroii autentici ai Revoluției din Decembrie 1989.

În memoria lui, Festivalul Internațional de Poezie „Ion Monoran” este organizat anual la Timișoara în preajma zilei de 16 decembrie, ajungând în 2025 la cea de a șaptea ediție. Volumul lui Ion Monoran, intitulat „Dragă poezie” – după titlul unuia dintre cele mai cunoscute poeme ale poetului timișorean, a fost publicat recent de prestigioasa editură Humanitas.

Lorin Fortuna (1947 – 2016)

Lorin Fortuna, inginer de profesie, a fost una dintre figurile centrale ale Frontului Democratic Român (FDR), structura revoluționară care a coordonat protestele din Timișoara în zilele de 20 – 22 decembrie 1989. El a fost primul președinte al FDR și una dintre persoanele care au vorbit de la balconul Operei, devenind o voce a revendicărilor populare: libertate, democrație și pluralism politic.

După decembrie 1989, Lorin Fortuna a continuat să fie activ în spațiul public, dar a devenit tot mai cunoscut pentru convingerile sale ezoterice și pseudo-științifice. A susținut teorii despre existența reptilienilor – ființe extraterestre cu interese asupra omenirii, despre structuri energetice ascunse ale Pământului și despre influențe extraterestre asupra istoriei umanității.

În conferințele sale, devenite celebre, susținea că Pământul este influențat de civilizații extraterestre, iar istoria umanității ar fi fost dirijată parțial de entități non-umane. Credea în existența unor centre energetice ale planetei și a unor structuri invizibile ce pot fi activate sau controlate, România având, în opinia sa, un rol special în acest sistem energetic global. Fortuna se considera un inițiat sau un „mesager” care înțelesese aceste mecanisme ascunse.

El vorbea și despre periculoșii reptilieni, ființe extraterestre cu aspect reptilian, capabile să își schimbe forma sau să se ascundă printre oameni, infiltrate în structurile de putere ale lumii pentru a controla omenirea din umbră, manipulând evenimentele istorice și sociale.

Aceste credințe conspiraționiste de tip science-fiction au dus la marginalizarea sa din discursul public mainstream și au afectat percepția asupra rolului său revoluționar. Cu toate acestea, din punct de vedere istoric, Lorin Fortuna rămâne un lider real al Revoluției de la Timișoara, chiar dacă evoluția sa ulterioară a fost una controversată.

Claudiu Iordache (1942 – 2021)

Adjunct al lui Lorin Fortuna, ca vicepreședinte al Frontului Democratic Român în decembrie 1989, Claudiu Iordache a fost scriitor și intelectual. A participat activ la redactarea documentelor revoluționare și la formularea revendicărilor politice citite public în timpul manifestațiilor.

După Revoluție, Iordache a avut o carieră politică și culturală importantă. Între 1990 și 1992 a fost senator în Parlamentul României, ales pe listele Frontului Salvării Naționale (FSN). După acest prim mandat parlamentar, s-a distanțat de politica de partid, exprimându-și public dezamăgirea față de direcția în care evolua clasa politică postdecembristă. Nu a mai candidat la alte funcții elective și nu a mai deținut poziții politice majore.

A rămas însă implicat în instituții de stat și în proiecte dedicate cercetării și conservării memoriei Revoluției, inclusiv în cadrul Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989. De-a lungul vieții, a fost un apărător constant al ideii că Revoluția a fost o revoltă populară autentică, nu o simplă lovitură de stat.

Viorel Oancea (n. 1949)

Viorel Oancea era ofițer al Armatei Române în 1989. În timpul Revoluției, a fost primul care s-a distanțat de ordinele represive și a susținut public cauza manifestanților, un gest extrem de riscant în acel context.

Cu gradul de locotenent-colonel, în data de 20 decembrie 1989, Viorel Oancea a devenit cunoscut public după ce a apărut la balconul Operei din Timișoara, alături de revoluționari, unde a citit Proclamația Frontului Democratic Român. Gestul său a avut o importanță simbolică majoră: Viorel Oancea a fost primul ofițer activ al armatei care s-a alăturat public Revoluției, asumându-și un risc considerabil într-un moment în care regimul Ceaușescu era încă la putere. Prin acest act, a contribuit decisiv la legitimarea Revoluției și la calmarea situației din oraș, armata încetând confruntarea cu manifestanții.

După 1989, a avut una dintre cele mai consistente cariere publice dintre liderii revoluționari timișoreni. Între 1990 și 1992 a fost senator în Parlamentul României, ales pe listele Frontului Salvării Naționale (FSN). Ulterior, s-a distanțat și el de FSN și de politica de partid, adoptând o poziție critică față de puterea postrevoluționară. A fost ales primar al Timișoarei (1992–1996), a ocupat funcții politice și administrative importante și a fost implicat în procesele de reformă ale Armatei Române și în relația României cu NATO.

Foto: Constantin Duma

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!