Simona Ionescu / Redactor Șef
Un laureat al Premiului Nobel dezvăluie minciuna din spatele longevității și a așa-numitelor „Zone albastre”. El devoalează cea mai mare minciună a omenirii și explică de ce unii oameni ajung să trăiască peste 110 ani. De fapt, așa rezultă din anumite acte, incomplete. Realitatea e, însă, cu totul alta.
Saul Justin Newman este cercetător principal la University College London Centre for Longitudinal Studies și laureat al Premiului Nobel, anul trecut, pentru cercetarea sa care demontează datele despre cei mai în vârstă oameni din lume. Omul de știință susține că multe dintre informațiile despre longevitatea umană sunt, de fapt, greșite sau chiar adevărate minciuni vehiculate intenționat.
Studiile lui Saul Justin Newman l-au determinat pe acesta să concluzioneze că multe dintre declarațiile despre vârste extreme, de peste 105 ani, sunt fie eronate, fie bazate pe date nefondate. El spune că din cei peste 500 de oameni despre care se spune că au trăit până la 110 ani sau mai mult în SUA, doar în cazul a 7 dintre ei se poate certifica acest lucru cu documente. Mai precis, doar 7 aveau un certificat de naștere. Mai grav, doar 10% dintre aceștia au un certificat de deces. Fenomenul este favorizat de o serie de factori, printre care erori arhivistice, fraude legate de pensii și interpretări greșite ale datelor.
„Cel mai bun predictor pentru zonele cu cei mai mulți centenari este locul unde arhivele au fost distruse în urma bombardamentelor sau conflictelor politice”, explică Newman.
Teritoriile cunoscute ca „Zone albastre” (Blue Zones), unde se menționează că oamenii trăiesc frecvent peste 100 de ani, sunt subiectul a numeroase studii, documentare și cărți despre alimentație. Cu toate acestea, datele despre longevitatea din aceste regiuni sunt adesea inconsistente și chiar contrafăcute.
De exemplu, un audit realizat de guvernul japonez în 2010 a descoperit că 82% dintre persoanele înregistrate oficial ca având peste 100 de ani erau, de fapt, de mult decedate. Situația este similară și în alte „Zone albastre”. Conform Eurostat, Sardinia și Ikaria, două dintre regiunile celebre pentru longevitate, nu se aflau printre zonele cu speranță de viață ridicată în rândul vârstnicilor, departe de a fi excepții notabile.
Amintim în acest context demersul Fundației „Dan Voiculescu”, care a început anii trecuți o cartografiere a zonelor din țara noastră cu cea mai mare longevitate. Proiectul „Harta Longevității în România” este o inițiativă unică prin care sunt inventariate toate localitățile din țară, identificând zonele cu cele mai mari procente de seniori longevivi. Pentru prima dată în România, în etapa de cercetare cantitativă, au fost colectate date amănunțite despre peste 370.000 de persoane care au trecut de vârsta de 85 de ani, reprezentând 1,94% din populația totală.
„Harta Longevității în România” este o cercetare științifică transdisciplinară. Țara noastră se află pe locul 33 în Europa în privința speranței de viață și pe locul 95 la nivel mondial, cu o medie de doar 76,6 ani, conform Eurostat 2023.
O problemă majoră semnalată de cercetătorul Saul Justin Newman este că regiunile cu cei mai mulți centenari au, de fapt, cele mai slabe sisteme administrative. De exemplu, în Grecia, peste 9.000 de persoane de peste 100 de ani primeau pensii, deși erau deja decedate, potrivit Ministerului Muncii. În Italia, un audit din 1997 a descoperit că 30.000 de pensionari „vii” erau decedați. În Marea Britanie, regiunile cu cele mai mari numere de persoane de peste 105 ani în acte sunt Tower Hamlets, Manchester și Liverpool – zone caracterizate de sărăcie și condiții de viață precare.
Aceste discrepanțe ridică semne de întrebare în legătură cu veridicitatea datelor utilizate pentru estimarea speranței de viață și, implicit, pentru calcularea fondurilor de pensii.
Potrivit laureatului Nobel Saul Justin Newman, longevitatea reală a oamenilor este cel mai probabil legată de factori precum nivelul de trai, educația și accesul la servicii medicale de calitate. El spune că recordurile de vârstă trebuie privite cu scepticism.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
