Simona Ionescu / Redactor Șef
Boeing-ul 747 al Japan Airlines, plin cu 524 de pasageri și membri ai echipajului care se întorceau acasă pentru sărbătoarea Obon, s-a prăbușit în Munții Takamagahara, Japonia, după ce o reparație defectuoasă a peretelui de presiune din spate a provocat o decompresie explozivă. Aceasta a smuls stabilizatorul vertical și a distrus toate sistemele hidraulice ale aeronavei, lăsând echipajul fără niciun control asupra avionului. În final, 520 de oameni și-au pierdut viața.
La ora 18:12 pe 12 august 1985, Japan Airlines Flight 123, un Boeing 747-SR-46 (înregistrare JA8119), a decolat de pe aeroportul Haneda din Tokyo, cu destinația Osaka, fiind complet ocupat deoarece mulți pasageri se întorceau acasă pentru sărbătoarea tradițională Obon.
Doar 12 minute după decolare, în timp ce avionul se afla la aproximativ 7300 de metri, o explozie asurzitoare a zguduit carcasa aeronavei, iar peretele de presiune din spate a cedat, provocând o decompresie explozivă.
Investigațiile ulterioare au stabilit că dezastrul a fost provocat de o reparație defectuoasă a peretelui de presiune din spate, efectuată cu șapte ani înainte, în 1978, după un incident de tail-strike (incident în care partea din spate a avionului lovește pista în timpul decolării sau aterizării). Acea lucrare de întreținere, realizată greșit, a slăbit structura, iar stresul repetat al ciclurilor de presurizare a dus, până în 1985, la cedarea finală a bulkhead-ului sau peretelui presiune (perete structural etanș care menține presiunea aerului în cabină).
Când peretele a cedat, presiunea aerului din cabina presurizată a forțat o deschidere rapidă spre compartimentul nepresurizat din coadă. Aceasta a rezultat în pierdere a stabilizatorului vertical, ruperea tuturor celor patru linii hidraulice care controlează direcția și manevrabilitatea aeronavei și imposibilitatea de a controla manșa sau pedalele.
Odată cu pierderea sistemelor hidraulice, avionul a devenit practic incontrolabil. Echipajul a pornit o luptă disperată de 32 de minute, încercând să mențină aeronava în aer folosind doar diferențialul de putere al motoarelor, accelerând motoarele de pe o parte sau alta pentru a vira.
În acele minute înspăimântătoare, avionul oscila violent, iar în cabină pasagerii au trecut de la confuzie la realizarea faptului că erau în pericol mortal. Anumite scrisori de adio, relatările din numeroase surse și documentare descriu pasageri care au încercat să lase mesaje sau să stea alături de cei dragi în ultimele clipe.
O parte dintre acele mesaje, cunoscute în japoneză sub numele de isho (scrisori sau bilete de la „ultimele gânduri”), au fost recuperate din epavă și sunt păstrate ca mărturie la JAL Safety Promotion Center. Textele, simple și adesea adresate soților, copiilor sau părinților, exprimă calm, spaimă sau instrucțiuni practice (de ex. „Ai grijă de mama”). Conservarea acestor bilete a fost documentată oficial de JAL
În ultimele 32 de minute ale zborului JAL 123, biletele lăsate de pasageri surprind același amestec de luciditate, frică și grijă pentru cei rămași în urmă. Hirotsugu Kawaguchi notează atât ceea ce vede în cabină, cât și gândurile pentru familie: „A fost un fel de explozie în cabină. A apărut fum și am început să coborâm. Avionul se întoarce și coboară rapid”, înainte de a se adresa copiilor săi: „Fiți buni unul cu altul și aveți grijă de mama voastră… E trist, dar sunt sigur că nu voi scăpa”, încheind cu o frază de recunoștință: „Sunt recunoscător pentru viața cu adevărat fericită pe care am trăit-o până acum”.
Într-un ton la fel de concis, Keiichi Matsumoto scrie: „Dintr-odată a fost o explozie și au căzut măștile. Odată cu explozia am început să cădem”, lăsând un ultim îndemn familiei: „Fii curajoasă și trăiește. Tetsuya, fii cuminte”. Ryohei Murakami alternează observațiile tehnice cu acceptarea posibilului sfârșit: „Avionul se leagănă puternic stânga-dreapta… coborâm rapid… s-ar putea să mor”, dar adaugă și un mesaj final: „Vă rog, trăiți cu toții fericiți”.
În contrast dureros, mesajul lăsat de Mariko Shirai este redus aproape exclusiv la panică pură: „Mi-e frică. Mi-e frică. Mi-e frică. Ajutați-mă. Nu vreau să mor”, în timp ce Kazuo Yoshimura lasă una dintre cele mai simple și grele fraze: „Vă rog să trăiți cu curaj. Aveți grijă de copii”.
Împreună, aceste isho compun o cronologie intimă a dezastrului: explozia, fumul, coborârea necontrolată, lipsa de oxigen și, dincolo de toate, grija constantă pentru familie, până în ultimele secunde.
La 20:47, avionul s-a izbit de creasta Munților Takamagahara, într-o zonă împădurită și dificil accesibilă din prefectura Gunma.
Din cei 524 de pasageri și membri ai echipajului, 520 și-au pierdut viața, iar doar 4 femei au supraviețuit, toate găsite în partea din spate a aeronavei.
Accesul la locul tragediei s-a dovedit extrem de dificil, iar echipele de salvare nu au ajuns decât după aproximativ 14 ore din cauza terenului accidentat și a deciziilor administrative de a nu accepta ajutorul extern imediat. În consecință, mulți pasageri care ar fi putut supraviețui impactului inițial au decedat din cauza rănilor și a expunerii prelungite.
Prăbușirea zborului JAL 123 rămâne cel mai tragic accident aviatic produs de un singur avion, cu un bilanț devastator de 520 de victime.
Cauzele accidentului au condus la schimbări importante în procedurile de întreținere și inspecție la nivel mondial, dorind să pună accent pe importanța execuției corecte a reparațiilor structurale și monitorizării atente a componentelor critice ale aeronavelor.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
