Dan Negru dezvăluie cum au reușit francezii să scape de impozite. O istorie care datează de 400 de ani

Dan Negru dezvăluie cum au reușit francezii să scape de impozite. „Plata impozitelor e singura activitate umană care a supraviețuit tuturor imperiilor”, spune vedeta de televiziune. Aflat la Paris, acesta a profitat pentru a le povesti românilor despre „chichița fiscală” găsită de francezi cu sute de ani în urmă, care-i scutea de impozit.

Prezentatorul atrage atenția asupra acoperișurilor în pantă dublă, cu mansarde, care dau orașului unul dintre cele mai recognoscibile detalii arhitecturale.

Potrivit explicației sale, în trecut, impozitarea proprietăților ar fi fost legată de numărul etajelor construite până la linia streșinii. Spațiul de sub acoperiș (podul) nu era socotit un etaj obișnuit, iar proprietarii nu plăteau impozit pentur el, ci doar pentru etajele „tradiționale”. Un arhitect a venit cu o idee care, de atunci, a schimbat fața parisului și, ulterior a influențat arhitectura din întreaga lume.

François Mansart, arhitectul care a dat numele mansardei

În centrul poveștii lui Dan Negru se află François Mansart, arhitect francez născut la Paris în 1598 și mort în 1666. A fost unul dintre numele importante ale arhitecturii clasice franceze din secolul al XVII-lea, iar contribuția sa a influențat profund felul în care au fost proiectate clădirile elegante ale epocii.

O precizare istorică merită făcută: Mansart nu a inventat acest tip de acoperiș. Forme asemănătoare existau încă din secolul al XVI-lea, inclusiv în arhitectura franceză. Arhitectul însă l-a folosit însă cu multă pricepere și l-a popularizat, iar de aceea numele său a rămas legat de această soluție constructivă – mansarda.

Acoperișul mansardat are două pante pe fiecare latură: una inferioară, foarte abruptă, și una superioară, mai puțin înclinată. Ferestrele montate în partea abruptă permit luminii să pătrundă în spațiul de sub acoperiș, care poate fi transformat în camere locuibile. Practic, podul nu mai este doar un spațiu de depozitare, ci devine o parte utilă a casei.

Așa au apărut încăperi care valorificau la maximum volumul unei clădiri, fără ca fațada să fie înălțată în aceeași măsură. Soluția era elegantă, practică și potrivită pentru reședințele urbane ale vremii. În plus, conform legii franceze de atunci, pentru locuințele din mansardă, proprietarii nu plăteau impozit.

Cine locuia, de fapt, în primele mansarde?

Mansardele nu au fost, de la început, apartamente cochete pentru parizienii înstăriți. În marile reședințe ale epocii, spațiile de sub acoperiș erau folosite adesea pentru personalul domestic: bucătari, servitori, oameni care se ocupau de spălatul rufelor și alte categorii de angajați ai gospodăriei.

Un exemplu relevant vine chiar de la Versailles. Documentele istorice ale palatului arată că spațiile de la mansardă erau folosite de angajații cu statut inferior, inclusiv de personalul din bucătării și de cei care se ocupau de rufe. În timp, odată cu extinderea orașelor și schimbarea modului de locuire, încăperile de sub acoperiș au început să fie folosite și ca spații de închiriat.

În Parisul secolului al XVIII-lea, camerele de la mansardă sau de sub acoperiș puteau găzdui oameni veniți din alte zone, chiriași cu venituri mici și persoane care nu își permiteau locuințe mai bune. Unele spații erau închiriate mobilate, iar condițiile puteau fi precare. Așadar, mansarda a avut o istorie socială mult mai complexă decât imaginea romantică pe care o evocă astăzi ferestrele luminate deasupra acoperișurilor pariziene.

Cardinalul Mazarin, printre cei care au apelat la François Mansart

Dan Negru amintește și de cardinalul Mazarin, una dintre cele mai influente figuri politice ale Franței secolului al XVII-lea. Acesta a fost principalul ministru al regatului în timpul regenței Anei de Austria și în primii ani ai domniei lui Ludovic al XIV-lea.

„Până și cardinalul Mazarin a fost clientul arhitectului Mansart”, spune prezentatorul în clipul său.

Aici există un reper istoric solid: Mazarin i-a încredințat lui François Mansart, în 1644, proiectarea unor galerii pentru reședința sa pariziană. Acestea aveau să devină cunoscute drept Galeria Mansart și Galeria Mazarin și erau destinate colecțiilor de artă ale cardinalului. Astăzi, ansamblul face parte din patrimoniul Bibliotecii Naționale a Franței.

Dan Negru: „Oamenii au găsit mereu modalități să ascundă banii de guverne”

Prezentatorul transformă istoria mansardelor într-o observație despre relația permanent tensionată dintre contribuabili și autorități. În timp ce guvernele caută noi surse de venit, oamenii încearcă să găsească soluții prin care să-și reducă obligațiile fiscale.

„Pe măsură ce guvernele inventau noi modalități ca să ia bani, oamenii găseau noi modalități ca să le ascundă. Plata impozitelor e singura activitate umană care a supraviețuit tuturor imperiilor”, spune Dan Negru cu umorul său caracteristic.

De la acoperișurile Parisului până la discuțiile fiscale de astăzi, povestea mansardei arată cât de ușor se întâlnesc arhitectura, istoria și ingeniozitatea oamenilor. Iar dacă mansarda a rămas un simbol al capitalei franceze, anecdota despre impozite continuă să stârnească zâmbete – chiar dacă adevărul istoric este ceva mai nuanțat.

Foto: Instagram

Citește și: Povestea lui Eli Lotar, fiul lui Tudor Arghezi, aproape necunoscut în România, dar celebru ca fotograf la Paris

Georgeta Petrovici

Face parte din echipa Rețete și vedete încă de la lansarea publicației, în 2020, aducând cu ea o experiență de peste 20 de ani în presa scrisă, la Evenimentul Zilei, dar și în agenții de presă internaționale (Agence France Presse și Associated Press) și radio (Radio 21). De asemenea, activează cu succes și în domeniul relațiilor publice, îmbrățișând proiecte de PR cultural și de business. Este, de mulți ani, PR-ul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara și co-fondator la o publicație unică în peisajul media național, dedicată celor mici și părinților lor, Știri pentru copii.