Dan Voiculescu, confesiuni tulburătoare despre femeia și „îngerul” care i-au salvat viața. Care a fost cea mai grea zi din viața mogulului

A fost momentul când lumea lui Dan Voiculescu s-a prăbușit și, la rândul său, s-a îmbolnăvit, de supărare, de aceeași nenorocită maladie, „ca și cum durerea ei s-a mutat în mine”.

Pierderea primei soții, cel mai greu moment din viață

Diagnosticul soției a căzut ca un trăznet pentru Dan Voiculescu, care poate pentru prima dată în viață s-a simțit neputincios. Și de la atâta stres, în doar câteva luni s-a îmbolnăvit de aceeași boală. În perioada pierderii soției, Dan Voiculescu a trecut și prin cel mai greu moment din punct de vedere al business-ului: în doar doi ani a ajuns de la 300 de milioane de euro la 30 milioane de euro.

„Incomparabil, durerea când a murit Sofica a fost atât de mare că nu pot să o exprim în cuvinte. Am avut 35 de ani de conviețuire, doi copii frumoși, nu se compară. Asta cu închisoarea a fost un experiment din care am cules ce am putut pozitiv.

Când am aflat de boala Soficăi, n-au trecut decât câteva luni și am făcut cancer. De supărare. Cred că se declanșează pe loc, a durat trei luni până mi-am dat seama. Când mi s-a dat diagnosticul, am avut o transformare de celule din benigne în maligne. 

Știu asta sigur și vreau să transmit celor ce se ocupă de studierea acestei boli nenorocite să se uite la transformarea acestor celule pe fond emoțional”, a povestit Dan Voiculescu.

În același spital cu soția la Viena, luptând umăr la umăr împotriva bolii

Profesorul a descris imagini sfâșietoare: soț și soție, internați în același spital din Viena, luptând umăr la umăr împotriva bolii.

„Ea, bolnavă fiind, avea grijă de mine și eu de ea, eram internați amândoi într-un spital din Viena. Eu am supraviețuit dintr-un singur motiv: am depistat din timp. Dacă întârziam câteva luni, nu mai aveam ocazia să stăm împreună”, i-a mărturisit Voiculescu lui Mihai Morar.

Planul lui Dumnezeu

Revenirea după un moment atât de greu este pus acum de Dan Voiculescu, omul care crede cu tărie în Dumnezeu, „în seama destinului”: „Destinul este făcut numai de Dumnezeu, clar, noi putem doar să corectăm dar nu mare lucru”.

Planul lui Dumnezeu a fost ca Dan Voiculescu să cunoască pe cineva care seamănă extraordinar de mult cu fosta soție: „Și la suflet, poate un pic mai hotărâtă ca Sofica. Ea era omul pe care dacă-l întrebam ce dorește, nu știa ce să spună. Era un om care avea o altfel de abordare a vieții”.

Liana și „îngerul” care l-au salvat

Cu Liana lucrurile au mers foarte bine de la bun început, însă Dan Voiculescu a lăsat să treacă destul de multă vreme până s-au mutat împreună. Într-un final au decis să fie o familie și au înfiat „un îngeraș de fată, o minune de copil care a trecut la rândul ei prin momente cumplite.

Când am plecat eu la pușcărie, Diana avea 14 ani și a suferit enorm. Practic ei m-au salvat”, s-a destăinuit mogulul. Nu ar fi putut rezista dacă rămânea singur – „cu durerea în mine”, și recunoaște că niciodată nu a putut să trăiască „fără sufletele mele”.

Ultimul proiect de pe pământ: Proiectul a doua șansă

În cartea care va fi lansată în curând, „Un băiat de nicăieri”, Dan Voiculescu a vorbit despre ultimul său proiect care îl va face pe pământ: un paraclis, unde să „se audă, discret, segmentul de noapte difuzat de Radio Romantic”.

„Așa e gândit, într-un paraclis, în loc de acea liniște profundă, ca într-o biserică, va fi muzică. Pentru că eu consider că muzica merge la sufletele oamenilor și de pe lumea asta și de pe cealaltă, e un fel de mesaj permanent în locul tăcerii”, a afirmat afaceristul.

S-a gândit la un moment dat că ar putea să devină preot, dar nu știe „dacă ar putea fi un preot cu har. Nu că nu aș vrea…”.

Așa că până va lua decizia finală, s-a înscris la un masterat la Universitatea din Iași, Facultatea de teologie, „care e, într-un fel, apropiat de un preot, fără să slujesc în biserică”. Un masterat „pentru o slujire pastorală”.

Închisoarea, locul unde a descoperit credința

„Acolo unde va fi Paraclisul, adică în zona Palatului Știrbei, în curtea acestuia va fi un sediu mic, unde va fi probabil ultimul meu proiect pe pământ: Proiectul a doua șansă”, s-a destăinuit Voiculescu. Un proiect de suflet pentru oameni care-și ratează șansa din motive independente de voința lor și care îi va readuce la valoarea lor.

„Eu am fost ateu până am intrat în pușcărie. Închisoarea m-a făcut credincios, dar trebuie să recunosc în fața lui Dumnezeu și acum că am încă în mine o doză de credincios agnostic. Am momente de rațiune în care îmi pun întrebări, de aceea am făcut facultatea, ca să găsesc răspunsurile”, a spus profesorul Dan Voiculescu.

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!