Generația Z este dependentă de părinți. Aceasta este concluzia unui studiu de caz efectuat de Resume Templates. În 2024, cei din generația Z au vârste cuprinse între 12 și 27 de ani, în timp ce generația de Mileniali are vârste cuprinse între 28 și 34 de ani, conform încadrărilor. Sondajul a fost realizat pe tinerii cu vârstă majoră.
Spre deosebire de mileniali, a căror caracteristică generală a fost independența, cei din generația Z sunt mult mai atașați de părinți și îi implică pe aceștia în deciziile pe care le iau, inclusiv atunci când este vorba despre un viitor loc de muncă.
Părinții ajung să meargă cu tinerii la interviurile de job
Conform studiului, 26% dintre respondenții din generația Z își implică efectiv părinții în procesul de interviu; 31% dintre acești respondenți au avut părinții alături în timpul unui interviu virtual; iar 29% dintre acești respondenți au avut părinții alături în timpul unui interviu față în față.
Dintre participanții care au raportat că au avut un părinte alături la un interviu față în față, 37% au menționat că părinții lor au vizitat locul de muncă, iar 26% au menționat că un părinte a fost prezent fizic în sala de interviu. Dintre cei care au raportat că au avut părintele/părinții alături în timpul unui interviu virtual, 29% au raportat că părintele era alături de ei pe camera video.
Recrutorii recomandă ajutorul de la distanță
Sondajul a constatat că majoritatea părinților care erau prezenți virtual au purtat conversații directe cu managerul de recrutare: „Este de înțeles, părinții vor să se asigure că copilul lor se descurcă bine la un interviu sau că un angajator este de încredere.
Pe de altă parte, este greu de decis când este potrivit ca un părinte să fie direct implicat într-un interviu,” a declarat Andrew Stoner, care scrie CV-uri executive, pentru Resume Templates. „Nu transmite încredere unei companii angajatoare din partea copilului. Recomand abordarea ‘ajutor de la distanță’, fiind disponibil și sfătuindu-l pe copil pe parcursul procesului de recrutare.”
Milenialii au avut reacții de iritare
Între timp, pe platformele de social media, cei născuți în generația de Mileniali și-au exprimat opiniile despre rezultatele sondajului și au manifestat iritare.
„Wow. Părinților celor din generația Z chiar le pasă de sănătatea mentală a copiilor lor și de succesul lor pe piața muncii. Probabil e frumos… Eu sunt milenial și când părinții mei au aflat că aveam probleme în a găsi un loc de muncă, au râs de mine și au ridicat din umeri,” a spus un utilizator pe X (Twitter).
Ce spun angajatorii români
În ceea ce îi privește pe angajatorii români, aceștia sunt refractari când vine de vorba de participarea părinților sau a altor rude la procesul de recrutare: „Cu siguranță că pot să înțeleg grija unui părinte pentru viitorul copilului său și este îmbucurător că Generația Z beneficiază de mai mult sprijin în acest sens decât am avut noi, Milenialii.
Însă când vine vorba de un interviu pentru un job, eu vreau să văd că viitorul coleg poate lua decizii singur și că poate gestiona fișa de post corespunzător. Dacă acesta vine cu părintele, îmi scade din start încrederea și îmi transmite senzația că omul acela încă nu este suficient de matur încât să facă față la cerințele postului”, ne-a explicat Ioana Chibulcutean, care a activat 12 ani în domeniul farmaceutic și a recrutat echipe diverse în tot acest timp, din poziții de management.
Povești de la recrutări
„Mărturisesc că nu am avut până acum situații în care să țin un interviu cu cineva care să se prezinte în sală cu părintele, însă am întâmpinat cazuri asemănătoare, în care iubita/iubitul sau chiar soțul s-au implicat în jobul celui angajat. Mi s-a întâmplat să îmi plece un ASM (n.r manager zonal) din trainingul de vânzări organizat la București pe o perioadă de 2 zile, pentru că mama și iubita nu au fost de acord ca el, care avea 26 de ani, să își petreacă noaptea la hotel.
Altfel, se întâmplă și la case mai mari lucruri tragi-comice. O angajată care făcea parte din generația Boomers și-a pus soțul să mă sune și să îmi explice de ce aceasta nu transmisese un raport săptămânal care era obligatoriu pentru toți membrii echipei din teren. Domnul m-a certat 10 minute la telefon, ba chiar s-a ajuns în punctul în care îmi dădea date din activitatea ei, care ar fi trebuit să fie confidențiale. Iată practic cum se ajunge în situații care merg spre penibil, ceea ce ne face să ne pierdem timpul cu toții”, ne-a mai povestit Ioana Chibulcutean.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook