Inelului Pescarului purtat de Papă. Bijuteria reprezintă autoritatea și are o istorie de peste 700 de ani

Purtat de papă pe degetul inelar al mâinii drepte în timpul vieții și distrus după moartea acestuia, Inelul Pescarului este asociat cu Sfântul Petru, considerat primul papă și pescar de profesie.

A fost menționat pentru prima dată în anul 1265

Inelul Pescarului a fost menționat pentru prima dată într-o scrisoare din 1265, scrisă de Papa Clement al IV-lea către nepotul său. Rândurile fac referire la utilizarea sa pentru sigilarea corespondenței private a papei.

Numele inelului derivă din meseria Sfântului Petru, care, conform Evangheliei după Luca (5:1-11), a fost chemat de Iisus să devină „pescar de oameni”. Designul tradițional al inelului reprezintă un basorelief cu Sfântul Petru pescuind dintr-o barcă, înconjurat de numele papei în latină.

Simbol al autorității papale

Până în secolul al XIX-lea, inelul era folosit ca sigiliu oficial pentru documente papale, respectiv scrisorile private și brevele papale. În Evul Mediu, sigiliul era important pentru autentificarea documentelor, prevenind falsurile.

După 1842, funcția sa practică a fost înlocuită de ștampile, dar inelul a rămas un simbol al autorității pontificale. Inelul simbolizează legătura spirituală a Papei în funcție, suveranul fiind considerat succesorul direct al Sfântului Petru.

Inelul Papei Pius al IX-lea era decorat cu peste 100 de diamante

Papa primește inelul la ceremonia de inaugurare, bijuteria fiind așezată pe deget de către camerlengo. Designul inelului variază în funcție de preferințele papei. Inelul Papei Pius al IX-lea, de exemplu, a fost decorat cu peste 100 de diamante. Papa Francisc a ales un inel simplu, din argint aurit, bazat pe un model creat pentru Papa Paul al VI-lea.

De ce este distrus Inelul Pescarului după moartea unui papă

Distrugerea Inelului Pescarului după moartea unui papă datează din Evul Mediu. În acea perioadă s-a luat această decizie pentru a preveni falsificarea decretelor sau scrisorilor în timpul perioadei de sede vacante (intervalul dintre moartea unui papă și alegerea succesorului).

Această tradiție, care a început oficial în 1521, a fost respectată consecvent până în 2013, bijuteria fiind zdrobită cu un ciocan de argint. Un gest solemn care marca sfârșitul pontificatului.

Inelele papilor care nu au fost distruse

Există însă și inele papale care nu au fost distruse. Inelul Papei Ioan Paul al II-lea nu a fost distrus, ci donat arhiepiscopului de Cracovia, Franciszek Macharski. Ulterior, bijuteria a fost depusă în biserica Ordinului Carmeliților Desculți din Wadowice, orașul natal al papei.

Nici inelul Papei Benedict al XVI-lea nu a fost distrus. După ce a demisionat în 2013, prima abdicare papală în peste 600 de ani, inelul a fost marcat cu două tăieturi adânci în formă de cruce, folosind o daltă. Inelul său este acum expus la Muzeele Vaticane.

Cum arată cele mai frumoase inele ale papilor

Inelul Papei Benedict al XVI-lea a fost creația bijutierului italian Claudio Franch. Acesta cântărește 35 de grame de aur pur și are o formă eliptică, inspirată de piața din fața Bazilicii Sfântul Petru, proiectată de Bernini.

Pentru realizarea acestuia care a durat două săptămâni au fost folosite peste 200 de schițe. În cazul Papei Pius al IX-lea, inelul a reflectat gusturile vremii, având peste 100 de diamante. Papa Francisc însă a ales un inel din argint aurit, realizat după un model creat de sculptorul Enrico Manfrini pentru Papa Paul al VI-lea, dar care nu fusese folosit.