Judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție spun de ce a scăpat Mario Iorgulescu de acuzația de omor

Zilele trecute, Înalta Curte de Casație și Justiție a spus motivul pentru care Mario Iorgulescu, fiul președintelui LPF a scăpat de acuzația de omor. Tânărul va fi  judecat pentru ucidere din culpă.

Accidentul mortal nu este omor

Potrivit Înaltei Curți de Casație și Justiție, Mario Iorgulescu a condus băut și drogat cu 143 km/h, producând un accident, dar în acest caz nu este vorba de un omor. Judecătorii susțin că șoferul a acționat asupra mașinii, pe când omorul înseamnă o acțiune îndreptată împotriva victimei.

Drept urmare, Mario Iorgulescu urmează să fie judecat pentru ucidere din culpă și a scăpat de pedeapsa de 13 ani și opt luni de închisoare. Imediat după accidentul mortal, Mario a fost transferat în Italia și a evitat procesul din România.

Ce spun avocații apărării

La rândul lor, apărătorii lui Mario Iorgulescu au susținut că „un accident auto nu constituie infracţiunea de omor”. Diferența între omor și ucidere din culpă se vede și în pedeapsa pe care infractorul o primește.

Adică închisoare de la 10 la 20 de ani, pentru omor și penitență de la 2-7 ani în cazul uciderii din culpă, șoferul fiind sub influența alcoolului și a cocainei. 

Accidentul a avut loc pentru că șoferul a evaluat eronat faptul că poate evita coliziunea cu mașina care circula din sens opus

„Un conducător auto care apasă acceleraţia pe un drum public, chiar acceptând varianta de previziune a unui rezultat socialmente periculos şi care se bazează pe un minim de elemente pentru evitarea unui potenţial pericol.

Nu acţionează acceptând potenţiala urmare socialmente periculoasă, ci socoteşte fără temei că aceasta nu se va produce.”, au motivat avocații. Concluzia apărării: accidentul a avut loc pentru că șoferul a evaluat eronat faptul că poate evita coliziunea cu mașina care circula din sens opus.

Ce spun judecătorii

„Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de „omor” constând în „uciderea unei persoane” poate fi reținut numai în condițiile în care fapta în sine relevă fără niciun dubiu o acţiune care are drept rezultat suprimarea vieţii unei persoane”, se arată în motivarea deciziei.