Mărturisirea unui agent Secret Service, din echipa de protecție a lui Trump, a șocat. Toți politicienii sunt vizați
La prima vedere, formularea pare o critică. Însă, sensul este exact opusul. Agentul mărturisește că președintele l-a obișnuit cu un nivel atât de ridicat de atenție personală și considerație încât nu și-ar mai putea imagina să revină la relația strict formală pe care a avut-o cu alți președinți, înaintea lui.
Povestea a fost publicată de Charity Bostrom, o creatoare digitală din America, pe pagina sa. Grigore Luca Culian, redactor șef al publicației care apare la New York, nymagazin.com, a tradus ceea ce a postat Charity. Povestea s-a viralizat și a strâns mii de comentarii.
Chiar dacă nu există o confirmare independentă a identității agentului, dincolo de autenticitatea mărturiei, mesajul pe care îl transmite povestea ridică o întrebare interesantă: cum ar trebui să fie tratați oamenii care își asumă riscuri pentru a-i proteja pe cei aflați în funcții de mare responsabilitate?
Agentul Secret Service menționat ar fi protejat mai mulți președinți americani înainte de Donald Trump. Omul și-a descris munca sa ca pe una bazată pe disciplină, profesionalism, distanță și datorie. După ce a ajuns în echipa de protecție a lui Trump, relația cu președintele a devenit total diferită.
Donald Trump i-a reținut numele, a aflat numele soției și numele copiilor lui. Întreba despre meciurile de baseball ale fiului agentului și ar observa când agentul era obosit după ore întregi de stat în picioare.

O altă afirmație din poveste spune că, în zilele lungi de muncă, președintele s-ar fi asigurat că agenții au mâncare și că „băieții lui” trebuie să mănânce primii.
Cea mai emoționantă parte a relatării este însă cea referitoare la moartea tatălui agentului. Trump a participat la înmormântarea acestuia, pentru a-l onora pe omul care crescuse persoana care îi asigura protecția.
„Trump m-a ruinat pentru slujba asta. Nu pentru că este dificil, ci pentru că este complet diferit. Trump îmi știe numele. Alți președinți m-au numit „agent”. Trump mă strigă pe numele meu real. Știe numele soției mele. Știe numele copiilor mei. Întreabă despre meciurile de baseball ale fiului meu. Trump observă când stau în picioare de 8 ore și îmi spune: Stai jos, trebuie să te odihnești.
În zilele lungi, Trump se asigură că mâncarea extra este disponibilă: Asigurați-vă că băieții mei mănâncă primii. Când a murit tatăl meu, Trump a venit la înmormântarea lui. Fără camere. Fără reporteri. Fără publicitate. Pur și simplu a venit să-l onoreze pe omul care a crescut persoana care îl protejează”, a relatat agentul de securitate.

El recunoaște că după ce a avut parte de un asemenea tratament, nu își imaginează că va putea lucra cu altcineva care îl va trata diferit.
„După ce am fost tratat așa – cum aș putea vreodată să revin la a fi doar „agent” unui alt președinte? După ce Trump și-a amintit numele copiilor mei, cum aș putea proteja pe cineva care nici măcar nu s-ar deranja să-l învețe pe al meu? După ce Trump m-a tratat ca pe cineva din familie, cum aș putea să mă simt din nou ca mobilă? Trump m-a ruinat. A ridicat standardul atât de înalt pentru cum poate un președinte să trateze oamenii care îl protejează încât nu aș mai putea accepta vechiul standard. La asta mă refer când spun că m-a ruinat”, a continuat agentul.
Donald Trump nu a avut pur și simplu agenți ai Serviciilor Secrete care îl protejau – i-a făcut să se simtă oameni, prețuiți, respectați și tratați ca facând parte din familie. Odată ce cineva experimentează acest tip de respect personal, devine imposibil să accepți să fii tratat ca nimic mai mult decât echipament.
Serviciul Secret al Statelor Unite are misiuni care depășesc protecția președintelui. Agenția protejează lideri și alte persoane desemnate și are, în același timp, responsabilități majore în domeniul investigațiilor financiare. În cazul agenților care asigură protecția personală a unui demnitar, însă, natura muncii este una aparte. Ei trebuie să fie permanent atenți la ceea ce se întâmplă în jurul persoanei protejate. Trebuie să anticipeze riscuri, să reacționeze rapid și să rămână concentrați chiar și în situații în care majoritatea oamenilor ar reacționa instinctiv pentru propria siguranță.
Uniforma poate ascunde această realitate. Publicul vede adesea coloana oficială, costumele închise la culoare, dispozitivele de comunicare și oamenii care stau la câțiva pași de președinte. Mai puțin vizibilă este însă partea umană: acei oameni au familii, copii, părinți, probleme personale, oboseală și propriile vieți în afara serviciului.
Aici povestea poate fi desprinsă de disputa politică din Statele Unite. Probabil că și SRI-iștii, SPP-iștii, polițiștii, militarii și ceilalți ofițeri din serviciile de securitate din România, precum și personalul din structurile similare ale altor state, așteaptă în mod firesc să primească considerație din partea celor pentru care au misiunea de a-și asuma riscuri.
Nu este nevoie de o relație personală cu un demnitar pentru ca respectul să fie justificat. Un profesionist poate să își îndeplinească impecabil misiunea și, în același timp, să fie tratat cu respect ca persoană. De fapt, acestea nu sunt două lucruri contradictorii.
Profesionalismul nu presupune lipsa considerației umane. Dimpotrivă, într-o organizație în care oamenii sunt puși în situații dificile, recunoașterea muncii lor poate avea o importanță majoră pentru moral, coeziune și sentimentul de apartenență.
Există însă o diferență importantă între respect și favoritism. Un șef poate să cunoască numele oamenilor din echipa sa, să fie atent la starea lor de sănătate și să îi întrebe despre familie fără ca acest lucru să însemne că regulile profesionale sunt abandonate. În instituțiile de securitate, disciplina și procedurile sunt esențiale. Tocmai de aceea, considerația umană nu ar trebui privită ca opusul profesionalismului.
Un agent poate fi, simultan, profesionist, disciplinat și tratat cu demnitate. Există o lecție mai largă aici, care depășește cazul Donald Trump și chiar domeniul serviciilor de protecție: în orice organizație, oamenii observă dacă munca lor este văzută.

Un angajat care lucrează ore întregi, un militar care își îndeplinește misiunea în condiții dificile, un polițist care intervine într-o situație periculoasă sau un agent de protecție care trebuie să fie permanent atent la amenințări nu este doar o funcție într-o organigramă. Este o persoană.
Iar un lider care înțelege acest lucru poate construi o relație diferită cu oamenii din jurul său. Nu este nevoie de gesturi spectaculoase. Uneori, faptul că un șef știe numele unui angajat, îi cunoaște responsabilitățile sau observă că este epuizat poate transmite un mesaj simplu: „Văd ceea ce faci și îți mulțumesc că ai grijă de mine”.
Foto: Instagram
Face parte din echipa Rețete și vedete încă de la lansarea publicației, în 2020, aducând cu ea o experiență de peste 20 de ani în presa scrisă, la Evenimentul Zilei, dar și în agenții de presă internaționale (Agence France Presse și Associated Press) și radio (Radio 21). De asemenea, activează cu succes și în domeniul relațiilor publice, îmbrățișând proiecte de PR cultural și de business. Este, de mulți ani, PR-ul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara și co-fondator la o publicație unică în peisajul media național, dedicată celor mici și părinților lor, Știri pentru copii.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook