Într-un colț liniștit din New York City, departe de agitația Manhattanului, există un loc unde timpul pare să curgă altfel. Un loc în care mirosul de cozonac, vanilie și ciocolată nu este doar o aromă, ci o punte între lumi. Aici, în cartierul Queens, se află Niţă’s Bakery – singura cofetărie românească din „Big Apple”, un loc devenit, de peste 40 de ani, o legendă.
Povestea cofetăriei românești din New York, care a transformat dorul în ceva dulce și într-o afacere de succes, este transmisă între generații. În prezent, afacerea a ajuns la a treia generație, iar nepotul fondatorului, care a plecat din România la începutul anilor 1980 cu trei valize, se pregătește să devină managerul locului.
Începuturile: John Niță i-a convins pe comuniști să-l lase să trăiască visul american
În spatele cofetăriei stă povestea lui John Niță, un cofetar specialist, astăzi în vârstă de 84 de ani. În tinerețe, a avut în gestiune cofetării renumite din București – Capșa, Nestor, Cofetăria Teatrului. Își imagina, atunci, cum ar fi să trăiască „visul american”.
Vitrina de la Cofetăria Niță e plină de bunătăți Foto: Niță’s Bakery
La finalul anilor ’70, a cerut să plece din țară împreună cu familia. În epocă, românii puteau cere să emigreze, nu le interzicea nimeni să ceară, și doar în America. După patru ani, regimul comunist i-a răspuns la cerere și i-a permis plecarea. Și-a vândut mașina, a împrumutat bani pentru biletele de avion și a pornit spre necunoscut alături de soție și cei trei copii, după cum a povestit într-un interviu, cu mulți ani în urmă. A fost convins că lucrurile vor merge bine – iar ceea ce a construit confirmă fără echivoc acest lucru.
Destinul: începutul unei vieți noi
John Niță a dus cu el în America și marele său vis, acela de a deține propria cofetărie. Își dorea un loc al lui, unde să facă ceea ce iubea. Iar șansa a venit neașteptat. Un italian în vârstă, impresionat de familia Niță, i-a oferit aproape pe încredere o cofetărie. Antreprenorul avea doar câteva mii de dolari, iar restul a fost plătit în timp. Mai târziu, el spunea că momentul a fost mai mult decât o tranzacție – a reprezentat o adevărată intervenție divină.
John Niță a adus cu el în America visul de a avea propria cofetărie Foto: Niță’s Bakery
A deschis cofetăria la un an după ce a ajuns în SUA, alături de fiul său, Robert, pe atunci un tânăr în vârstă de 18 ani. Acesta a rămas profund implicat în afacere, a lucrat în laborator și a creat inclusiv o prăjitură care poartă numele familiei. Astăzi, afacerea se pregătește să fie dusă mai departe de a treia generație.
Rețete din comunism cu succes în capitalismul american
John Niță nu a reinventat deserturile. A făcut ceva cu adevărat dificil: le-a păstrat autenticitatea.
Robert Niță junior în fața cofetăriei – afacere de familie Foto: Niță’s Bakery
A dus cu el rețetele învățate în România – savarine, amandine, violete, cozonaci, brânzoaice: pe unele le-a rafinat, dar în cei peste 40 de ani de existență a cofetăriei nu s-a făcut niciodată rabat de la calitate. În laboratorul Niţă’s Bakery se folosesc săptămânal cantități impresionante de ciocolată belgiană și unt, multe ingrediente organice, pentru a păstra gustul autentic și calitatea.
John Niță Foto: Niță’s Bakery
Astfel, singura cofetărie românească din New York nu este doar un business. Este o bucățică de Românie conservată într-un oraș al diversității. Aici se găsesc produse de patiserie precum croissante, „Poale-n brâu”, gogoși, pateuri, saleuri, covrigei și Ștrudel cu mere, dar și peste 35 de sortimente de prăjituri. Cele mai căutate sunt savarinele, amandinele și Prăjitura Niță, alături de Salamul de biscuiți, mai nou inclus în meniu, prăjitura Cartof sau Mascota, de tortul Diplomat, Chantelcair, Chou à la crème, Pinguin, Violetă și Ecler cu ciocolată sau cu ness.
Muncă de dimineață până seara
La singura cofetărie românească din New York, programul începe la ora 4:00 dimineața, în laborator. Clienților li se deschide ușa la ora 6:00, iar activitatea se încheie seara, la ora 19:00.
Robert Niță senior ne spune că este multă muncă în acest domeniu, dar și o mare mândrie că afacerea a rezistat în același loc timp de peste 40 de ani. Deși comunitatea românească s-a dispersat, clienții revin în weekend, iar familia ia în calcul extinderea în alte orașe din SUA.
Vitrina de la Cofetăria Niță e plină de bunătăți Foto: Niță’s Bakery
„Este multă muncă în genul acesta de business, dar este o mândrie să fim în același loc de peste 40 de ani. Afacerea merge foarte bine, populația de români s-a dispersat din cartier, dar în weekend revin. Sperăm, în viitor, să ne extindem și în alte orașe din SUA, pentru a fi alături de românii cărora de foarte multe ori pe trimitem pachete cu cozonaci sau fursecuri. Altceva ar fi să deschidem în Chicago, Boston sau Connecticut, unde sunt foarte mulți români”, a arătat Robert Niță senior.
Niță’s Bakery sau Cofetăria Niță – e singura cofetărie românească din New York Foto: Niță’s Bakery
Săptămânal se vând peste 1.000 de prăjituri. În perioada sărbătorilor se stă la coadă și o oră în fața cofetăriei. În timpul anului, lumea vine să își ia plăcinte, croissante și cafea, apoi mai sunt doritorii de dulciuri.
Dulciuri create cu identitate
Aproximativ jumătate dintre prăjiturile din meniu sunt creațiile lui John Niță. După deschiderea cofetăriei, a dezvoltat numeroase torturi, inspirate din rețete vechi, dar îmbunătățite. Printre ele se remarcă tortul Opera, principalul tort al cofetăriei, reinterpretat într-o variantă proprie. Apoi există creații unice care combină mousse-uri fine și ganache-uri rafinate.
De exemplu, tortul Dantelă care aduce în extaz papilele gustative ale americanilor nu există nicăieri altundeva.
Prăjitura Niță este creația lui Robert Niță senior Foto: Niță’s Bakery
„A fost inventat de tata în America. Conține foi de Doboș în care punem mousse de cicolată albă și ganache de la jofre și mascotă. Sunt două straturi de ganache și un mousse de ciocolată albă. E un tort foarte vândut către toate naționalitățile, apreciat pentru că e foarte gustos și ușor, nu foarte dulce”, ne-a mai spus Robert Niță senior.
La rându-i s-a implicat nu doar în managementul cofetăriei ci a intrat în laborator și a creat. Prăjitura Niță i se datorează. Face parte din „tripleta de aur” a cofetăriei, alături de savarine și amandine.
„Prăjitura Niță a fost o invenție e mea. Am făcut o Amandină emancipată. Am folosit ganache de la Joffre și Mascotă în loc de crema de unt, am adăugat nucă coaptă și cirește maraschino în alcool”, ne-a mărturisit acesta. Doar auzind despre prăjiturile acestea îți dorești să fii acolo să le savurezi.
Locul unde se întorc americanii
America este o țară a testului: dacă ceva nu convinge, dispare. Dacă place, rămâne.
La Niţă’s Bakery, oamenii nu doar că au venit, ci au revenit. Apoi și-au adus copiii, iar aceștia, la rândul lor, vin astăzi cu propriii copii: asta se întâmplă de peste 40 de ani. Oamenii le-au spus prietenilor, au venit și ei. Mai nou, influencerii descoperă și ei locul. Gustă și sunt extaziați.
Clienții sunt de toate naționalitățile, dar și români din toate generațiile. Este locul unde vin atât cei plecați demult, cât și noile generații de expați, pentru gustul autentic și experiența unică.
Cozi impresionante și succes constant
În preajma sărbătorilor, scena devine aproape cinematografică. Coada se întinde până la colțul străzii, iar oamenii vin chiar și din alte state pentru a cumpăra prăjituri românești care să le reamintească de gustul de acasă. În astfel de momente, John Niță spunea, cândva, că simte cum crește odată cu aluatul cozonacilor lui.
O publicație cu profil economic menționa, anii trecuți, că afacerea familiei Niță a ajuns la vânzări de aproximativ 1 milion de dolari anual, fără extinderi, fără francize, doar prin consistență, muncă și calitate în fix același loc de peste 40 de ani și de trei generații.
cele trei generații care dau suflet Cofetăriei Niță din New York: bunicul, John, tatăl, Robert și fiul, Robert Niță junior Foto: Niță’s Bakery
În prezent, în cofetărie lucrează 10 persoane, români, moldoveni, mexicani, indieni. O timișoreancă a lucrat aici 20 de ani, a avansat în ierarhie. Chiar și la peste 70 de ani, John Niță a continuat să ajungă în laboratorul cofetăriei sale înainte de răsărit. El a refuzat să transforme afacerea într-un lanț comercial, a vrut să rămână aproape de laborator, de oameni, de produsul care bucură atât de mult clienții și care, astfel face toată diferența.
Spunea în trecut că implicarea directă este cheia și că nu își dorește să piardă controlul asupra a ceea ce a construit. Pentru el, succesul nu a fost despre expansiune, ci despre stabilitate și sens. Aceleași valori le-a transmis fiului său, Robert, alături de care, cum am arătat, a deschis cofetăria în 1982.
La rândul lui, Robert Niță senior, care are acum 63 de ani, i-a insuflat valorile acestea fiului rău, Robert Niță junior, 40 de ani, fost tenismen de performanță, care se pregătește să devină managerul locului și să ducă cofetăria la un alt nivel. Tânărul a crescut în cofetărie, a învățat să prepare, și, în fond, e conștient că Niță’s Bakery nu este doar o afacere de succes. Este povestea scrisă în ADN-ul familiei sale, despre curaj, migrație, identitate și perseverență. O poveste pe care o va spune, când se va întâmpla, copilului său.
„Am crescut prin cofetărie și tot timpul m-am gândit că bunicul a fost mult mai cunoscut decât cofetăria. I-a plăcut libertatea. Miza e ca aceasta cofetărie să rămână cât mai autentică posibil”, a mărturisit Robert Niță junior.
Face parte din echipa Rețete și vedete încă de la lansarea publicației, în 2020, aducând cu ea o experiență de peste 20 de ani în presa scrisă, la Evenimentul Zilei, dar și în agenții de presă internaționale (Agence France Presse și Associated Press) și radio (Radio 21). De asemenea, activează cu succes și în domeniul relațiilor publice, îmbrățișând proiecte de PR cultural și de business. Este, de mulți ani, PR-ul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara și co-fondator la o publicație unică în peisajul media național, dedicată celor mici și părinților lor, Știri pentru copii.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
