Celebra cofetărie Casata era locul unde bucureștenii anilor ’70 își dădeau întâlnire. În Capitală, dulcele nu era un moft zilnic, ci o excepție bine calculată. Tocmai de aceea, când un loc reușea să ofere constant ceva „ca la carte”, devenea reper. Iar la Casata exista un desert legendă.
În jurul unei vitrine de pe bulevardul Magheru, colț cu strada Take Ionescu, între magazinul de delicatese „Vânătorul” și terasa „Grădinița”, s-a strâns una dintre cele mai persistente legende urbane ale Bucureștiului: celebra cofetărie Casata.
O adresă, o clădire, un nume care a devenit marcă
Ceea ce diferenția cofetăria Casata de restul nu era doar un desert-vedetă, ci o combinație rară de servire și standardizare „cu gust”. Casata a intrat în memoria colectivă ca un loc în care rafinamentul interbelic și rutina socialistă se întâlneau fără să se anuleze.
Cofetăria funcționa la parterul unui bloc ridicat în 1938, atribuit arhitectului Jean Văleanu. Detaliul pare secundar, dar pentru Bucureștiul de atunci conta: Magheru era vitrina modernismului, iar parterele blocurilor erau, adesea, vitrine ale consumului „acceptat”. A spune „ne vedem la cofetarie” era, pentru unii adolescenți, mai sigur și mai „monden” decât orice altă invitație.
Celebra cofetărie Casata, locul unde Bucureștiul anilor ’70 își dădea întâlnire. Desertul legendă
Numele Casata venea de la desertul cu înghețată care a circulat, în timp, ca semn distinctiv: o porție triunghiulară, lunguiață, împărțită în trei straturi, fistic, vanilie și ciocolată, „legate” de un strat subțire de dulceață, adesea de vișine sau cireșe și învelite în staniol. În timp, înghețata Casata s-a diversificat fiindcă profiterolul câștigase teren în opțiunea clienților. Casata a căpătat și formă dreptunghiulară și existau sortimente de vișine, de ciocolată, vanilie și fistic. Obligatoriu s-a păstrat ambalajul de staniol.
Pentru public, desertul a dat numele locului; pentru loc, numele a devenit promisiune. La cofetăria Casata, vedeta însă a rămas profiterolul pentru care pofticioșii scoteau din buzunar suma de 11,25 lei. Într-un oraș în care salariile și cheltuielile erau atent cântărite, suma transforma ieșirea într-un mic eveniment.
Frappe-ul de la cofetăria Casata, un gest de cavalerism
Celebra cofetărie Casata, locul unde Bucureștiul anilor ’70 își dădea întâlnire. Desertul legendă. Stelian Tănase descrie Casata ca „locul cel mai monden” pentru adolescenții Capitalei, unde cafe frappe-ul, care costa în jur de 6 lei era, uneori, un gest de cavalerism.
Rețeta exactă a profiterolului nu a rămas consemnată public în detaliu, dar este descris ca având „choux-uri umplute, sos dens de ciocolată, înghețată și frișcă din belșug”. Tocmai de aceea, profiterolul de la cofetăria Casata este și acum în amintirile bunicilor. Și frappe-ul era un deliciu. Făcut din ness de bună calitate, cu frișcă proaspătă și puțină ciocolată rasă, frappe-ul de la Casata rivaliza doar cu cel de la terasa de lângă Facultatea de Drept, vizavi de Opera Română.
Cofetăria cu eleganță discretă
Celebra cofetărie Casata, cel mai dulce loc din vechiul București Sursă foto: facebook
Cofetăria Casata nu era o simplă tejghea de cartier, ci o cofetarie cu „eleganță discretă”. Intrarea te scotea din agitația bulevardului într-un spațiu ordonat, cu vitrine „atrăgătoare”, unde glazurile și ambalajele lucioase prindeau lumină. Vitrina era, practic, scena: prăjituri cu frișcă, mascote, șarlote, cataifuri, ciupercuțe, dar și Coupe Jacques ori Joffre, alături de înghețate ambalate, pregătite să fie luate „la pachet” sau consumate pe loc.
Nu era singurul loc din București cu o gamă bogată de prăjituri în anii 70, pentru că existau și Capșa, și cofetăriile Victoriei, Nestor, Scala sau Athenee Palace. Toate aveau specificul lor, iar calitatea dulciurilor era superioară.
În orele bune, Casata funcționa ca o scenă socială: artiști, studenți, liceeni și „doamne elegante” își dădeau întâlnire la aceeași vitrină. Din cofetăria Casata, astăzi nu a rămas decât o amintire. Unii spun că seismul din 1977 ar fi distrus-o, alături de alte două cofetării foarte căutate, Scala și Nestor.
Cofetăria Casata, o amintire colectivă
Alte relatări descriu un declin în anii ’80, pe fondul austerității și al lipsei de ingrediente. Dar cofetăria Casata a rămas în amintirea tuturor celor care au gustat măcar odată din prețioasele deserturi de atunci.
În plus, la cofetăria Casata, plăteai prețul fix, primeai desertul pe care îl știai, într-un decor care te lăsa să uiți, pentru câteva minute, de rest. Iar când o cofetarie reușește să devină amintire colectivă, ea nu mai e doar comerț, devine istorie, transmisă din generație în generație.
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
