Povestea vieții inventatorului saxofonului. Omul care a schimbat lumea muzicii, urmărit de ghinioane

Nimeni nu credea că Adolphe Sax va trece de copilărie, după nenumăratele sale ghinioane și experiențe aproape de moarte. Dar Sax a reușit și a inventat un instrument care a revoluționat lumea muzicii. Iată povestea vieții inventatorului saxofonului!

Când era copil, Adolphe Sax a căzut o dată de la o înălțime de trei etaje, s-a lovit cu capul de o piatră și a fost considerat mort. La vârsta de trei ani, a băut un bol plin cu acid sulfuric, confundându-l cu laptele. Mai târziu, Adolphe Sax a înghițit un ac, apoi a căzut cu fața pe o tigaie arzândă. „Este un copil condamnat la nenorocire, nu va trăi”, spunea mama sa despre cel poreclit „Micul Sax, fantoma”.

Adolphe Sax, omul care a schimbat pentru totdeauna lumea muzicii

Acestea au fost doar câteva dintre accidentele din viața lui Adolphe Sax, un copil incredibil de predispus la accidente care s-a născut în Belgia în 1814 și care a fost unul dintre cei 11 copii din familia sa care au ajuns cu greu la pubertate. Dincolo de toate însă, Sax a reușit să devină omul care avea să schimbe pentru totdeauna fața muzicii, de la localurile de blues din New Orleans la cluburile de jazz din Paris și la muzica lui Kenny G: inventatorul saxofonului.

Primele note din viața lui Adolphe Sax

Născut într-o familie de meseriași, tatăl lui Adolphe Sax a fost inițial tâmplar. De fapt, era atât de talentat cu lemnul, încât a fost solicitat de William I de Orange, monarhul domnitor al regiunii la acea vreme, pentru a crea „instrumente” adecvate pentru armata belgiană. Jo Santy, de la Muzeul Instrumentelor Muzicale din Bruxelles, a observat că tânărul Sax fabrica clarineți încă de la 14 sau 15 ani.

„A îmbunătățit instrumentul schimbând alezajul și locațiile exacte ale găurilor, pentru a-l face să sune mai bine”, a spus acesta. Atât de talentat era, încât a cioplit chiar și un clarinet și două flaute din fildeș, o performanță considerată cândva imposibilă. Se credea, mai în glumă, mai în serios, că Sax putea să reinventeze roata, așa că a făurit clarineți, flaute și trompete care erau cu mult mai bune decât predecesorii lor.

A plecat la Paris cu 30 de franci în buzunar

În 1840, Sax a prezentat cu mândrie nouă dintre noile sale lucrări la Expoziția belgiană, dar, din cauza tinereții sale, i s-a refuzat premiul întâi. I s-a acordat în schimb o medalie pentru munca sa, dar Adolphe Sax a refuzat-o, spunând: „Dacă ei mă consideră prea tânăr pentru a merita medalia de aur, eu însumi mă consider prea bătrân pentru a o accepta”.

Când Sax a ajuns la vârsta adultă, a pornit spre Paris în anul 1840 cu 30 de franci în buzunar, după ce a studiat la Conservatorul din Bruxelles. Parisul din epoca Les Misérables era un loc îmbelșugat sub domnia regelui Ludovic-Filip. Era după Revoluție și după domnia lui Napoleon, ambele sângeroase, dar se puteau face bani din armată.

Compozitorul romantic Hector Berlioz i-a făcut intrarea în cercurile muzicale din Paris

„Scopul său nu era altul decât să introducă o gamă complet nouă de instrumente pentru armata franceză, care era, desigur, o piață uriașă. Sax și-a propus să creeze un instrument perfect pentru a fi folosit în exercițiile militare – dar, de data aceasta, pentru armata franceză”, a explicat Santy despre inventatorul saxofonului.

Sax avea să creeze o colecție de saxofoane omonime, inclusiv saxofonul propriu-zis, saxtromba și saxtuba. Aceste instrumente au experimentat cu sunetul aerului eliberat într-un tub de alamă și fiecare a produs un timbru diferit. Dar chiar înainte de acestea, Adolphe Sax a realizat deja opera sa: saxofonul.

În 1842, Sax a făcut cunoștință cu compozitorul romantic Hector Berlioz, care i-a facilitat intrarea în cercurile muzicale din Paris. Cei doi au vorbit îndelung despre invențiile lui Sax și, chiar în seara în care s-au întâlnit, enigmaticul compozitor i-a spus lui Sax: „Mâine vei ști ce cred eu despre munca pe care ai realizat-o”.

„Nu există un alt instrument muzical care se situează la marginea tăcerii”

Berlioz și-a sărbătorit creația, care pe atunci se numea doar corn bas, scriind: „Principalul său merit, după părerea mea, este frumusețea variată a accentului său, uneori grav, alteori calm, alteori pasionat, visător sau melancolic, sau vag, ca ecoul slăbit al unui ecou, ca geamăturile indistincte și plângăcioase ale brizei în pădure și, și mai bine, ca vibrațiile misterioase ale unui clopot, mult timp după ce a fost bătut.

Nu există un alt instrument muzical pe care să-l cunosc care să posede această rezonanță ciudată, care se situează la marginea tăcerii”. Compozitorul Hector Berlioz a fost primul care s-a referit la acest instrument ca fiind „saxofon”.

Sax a creat un instrument cu totul nou, cu două dimensiuni, saxofonul sopranino sau mic și saxofonul mic și saxofonul mai mare, subbas. Instrumentul îmbina suflători din lemn cu alămuri. Putea obține note de blues și chiar imita notele melancolice ale instrumentelor cu coarde datorită arhitecturii sale unice.

Saxofonul a fost o minune muzicală pe care revista Time Magazine a numit-o mai târziu „Cenușăreasa perenă a muzicii serioase”.  „Voi aștepta încă un an înainte de a înregistra acest brevet. Vom vedea dacă, până atunci, un constructor va fi produs un saxofon adevărat!”, a declarat Sax temându-se de plagiat. Spera să revoluționeze lumea muzicii. Și a reușit.

Sursă foto: allthatsinteresting.com