Simona Ionescu / Redactor Șef
Pentru ea, Ilie Bolojan nu e omul politic de la București, prim-ministru al României, ci „Ile al ei”, copilul cuminte care nu i-a făcut necazuri și pe care nu s-a supărat acum, de când e mare politician, chiar dacă i-a tăiat pensia. Mama premierului trăiește dintr-o pensie de urmaș.
„Pensia mea e sub 3.000 de lei. N-am comentat că mi-a luat din ea. Dacă așa trebuie să facem, așa facem. Că marea majoritate a muncitorilor plătesc și ei. Ăia care-s cu bani mulți, miliardarii, ăia nu vor să plătească”, a mărturisit femeia.
În vârstă de 87 de ani, Floarea Bolojan a povestit jurnaliștilor de la Libertatea că, de micuț, Ilie era atât de liniștit încât nu i-a dat niciodată motive de supărare. Îl lăsa în casă, pe pat, descoperit, și copilul doar dădea din picioare și „chioța” singur de bucurie, fără plânsete și fără mofturi.
Premierul a fost un copil precoce. A început să vorbească de pe la șapte luni, dar cuvintele îi ieșeau stâlcit, cum e la copiii mici. Vacile deveneau „baci”, iar cocoșul era „căcuigu”.
El a fost al doilea fiu al familiei, cu 14 ani mai mic decât primul băiat. Fratele mai mare voia să-l învețe să vorbească „domnește”, nu în graiul satului, dar micuțul continua să pocescă vorbele după urechea lui.
Mama spune că Ile al ei a moștenit bunătatea din familie. Semăna mai mult cu ea și cu tatăl ei, un om liniștit și drept. De copil nu înjura și nici nu știa ce înseamnă să înjuri, iar acest lucru a rămas neschimbat și mai târziu. Nu s-a apucat nici de băut, nici de fumat, fapt pe care ea îl menționează cu mândrie liniștită, ca și cum acestea ar fi primele semne că un om e așezat.
Povestea nașterii lui Ilie Bolojan este încărcată de emoție. Înaintea lui murise un alt copil al familiei, un băiețel de nouă luni. De aceea, când s-a născut Ilie, mama s-a temut multă vreme că s-ar putea întâmpla din nou ceva rău.
L-a dorit însă foarte mult și i-a pus numele tatălui: Ilie. Al doilea prenume, Gavril, a fost ales în amintirea copilului pierdut și a socrului. În opinia ei, faptul că poartă două nume sfinte a avut un rost în destinul lui.
Copilăria lui a fost cea a unui băiat de sat. A muncit cot la cot cu restul familiei în gospodăria din Birtin. Mergea cu vacile și bivolii la păscut, dar nu pleca niciodată fără o carte în mână. Citea până ajungea la pășune, iar animalele mergeau încet înainte, lăsându-i timp să mai răsfoiască câteva pagini.
Mama își amintește imaginea clară: băiatul „cu cartea-n brâncă”, mergând după animale. Așa a fost mereu – oriunde mergea, avea o carte cu el. Când părinții plecau la oraș, nu cerea dulciuri sau haine, ci reviste de citit.
Doar la mâncare a fost „gingaș”, a mai mărturisit mama premierului. Unele lucruri nu le putea înghiți, de pildă fasolea verde, care îl făcea să verse. În schimb, a fost un copil ascultător. Când mama l-a înțărcat și i-a spus, mai mult ca să-l sperie, că dacă mai cere lapte ea ar putea muri, băiatul n-a mai cerut niciodată. Nici măcar nu s-a mai uitat la sânul mamei.
Mama lui Ilie Bolojan a dezvăluit și un alt detaliu surprinzător: fiul ei avea voce frumoasă. Când era foarte mic, cânta mereu prin curte. Floarea Bolojan își amintește că, într-o vară, nu s-a oprit din cântat „Iordanul” (n.r. – numele popular dat unui tropar bisericesc dedicat Botezului Domnului, cântat mai ales de Bobotează, 6 ianuarie).
Așa l-a surprins și un om din conducerea comunei, care l-a auzit și i-a apreciat veleitățile muzicale. Totuși, mai târziu băiatul s-a lăsat de cântat, pentru că îi era rușine să o facă în fața altor oameni.
Când a crescut, băiatul a rămas același: liniștit, studios și fără aere. A învățat atât de mult încât, la absolvirea facultăților la Timișoara – Universitatea Politehnica, specializarea Tehnologia construcțiilor de mașini, și Universitatea de Vest, specializarea Matematică – mama spune că era „slab ca degetul”.
Nu s-a supărat când, la început, a primit un post care i s-a părut nedrept pentru studiile lui. A mers și a lucrat. Pentru ea, asta e proba unui om bun: să muncească fără să se plângă.
Mama își amintește și un alt gest al fiului ei care i-a rămas drag: când ajunsese deja „om cu mașină și cu treabă în oraș”, dacă vedea pe drum câte o bătrânică mergând pe marginea șoselei, oprea și o lua în mașină. Spunea că atunci când le vede se gândește la mama lui.
Foto: Arhivă
Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!
Face parte din echipa Rețete și Vedete din anul 2022, aducând cu sine o vastă experiență jurnalistică acumulată de-a lungul unei cariere de peste 15 ani în domeniul mass-media. De-a lungul timpului, Igor a activat în redacțiile unor publicații importante. În cadrul redacției Rețete și Vedete, contribuie activ la dezvoltarea conținutului editorial, realizând articole despre și cu personalități din showbiz, reportaje speciale, dar și articole cu impact în rândul cititorilor. Unul din hobby-urile lui Igor este gătitul.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
