Regizorul Laurențiu Damian, marcat de singurătate. Fiul său Anghel și Theo Rose n-au cum să umple golul

În cadrul unui podcast pe YouTube, regizorul Laurențiu Damian a vorbit despre singurătatea prin care trece ce ani buni. Iubitul lui Theo Rose provine dintr-o familie celebră în lumea cinematografiei. Mama sa,  Anca Damian, este operatoare de imagine, producătoare, scenaristă și regizoare.

Tatăl lui Anghel Damian este celebrul regizor și scenarist Laurențiu Damian, profesor universitar doctor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale din București și, de 10 ani, președintele Uniunii Cineaștilor din România, astfel că nu este de mirare că și Anghel Damian a urmat calea cinematografiei. 

Celebrul regizor suferă de singurătate 

În podcast-ul lui Ionuț Vulpescu de pe YouTube, celebrul cineast a vorbit despre sentimentele de singurătate care îl macină, dar și despre greutatea cu care se atașează de cineva, după ce a divorțat. Mai mult decât atât, acesta a dat de înțeles că fiul, nepotul și Theo Rose nu au cum să umple acest gol pe care îl simte constant: 

”Mi-e frică de singurătate. Pentru că ea, această singurătate, are multe componente. Eu am un băiat și un nepot. Ei vor avea viața lor. Eu sunt un om care a divorțat și care, cu foarte mare greutate, mai fac un atașament”, și-a început acesta relatarea. 

”Văd cum se moare în jurul meu”

Regizorul în vârstă de 68 de ani a explicat că nu este un lucru ușor să privească oamenii cum îmbătrânesc și mor în jurul său: ”Văd cum se moare în jurul meu și, mai ales, în nefericita asta de postură de președinte al Uniunii Cineaștilor, văd oameni în vârstă. Care au contat, care au fost vedete. (…) Oameni care sunt la pat, mă duc, îi văd. Și mă gândesc, până la urmă, la mine. Și mă gândesc ce am să fac. 

Și atunci spun – dramaturgia universală are atâtea roluri de bătrâni, are și roluri de handicapați, are și roluri de bolnavi. (…) Până la urmă, îmbătrânirea tristă am văzut-o. Și am văzut-o, pentru că, în momentul acela, oamenii nu puteau să aibă altă poveste decât povestea din spate.”, a continuat acesta.

”Cred că cel mai trist lucru este să nu te mai caute nimeni”

Laurențiu Damian consideră că sentimentul cel mai greu de suportat este acela de a nu mai fi valoros pentru alții. Regizorul nu neagă nici posibilitatea de a deține un animal de companie care să-i aline trecerea zilelor, dar spune că nu este totuși suficient.

„Nu știu dacă cel mai trist lucru este singurătatea, pentru că unii se pot simți foarte bine în singurătate. Vin tabieturile. Sau dacă nu vrei să fii chiar singur, deții un animal de companie. (…) Cred că cel mai trist lucru este să nu te mai caute nimeni. Să nu mai aibă nimeni nevoie de tine, nici măcar de un sfat de-al tău. Asta în momentul în care te-au căutat foarte mulți, iar tu ai reușit să pici în capcana că te caută pentru tine”, a încheiat celebrul regizor. 

Documentarul său, ”Maria Tănase”, interzis de cenzură 

Celebru pentru documentarele sale de mare valoare, printre care ”Rămânerea” (1992), ”Drumul câinilor” (1992), ”Atâta linişte-i în jur” (1999) şi ”Ana, my love” (2017), regizorul nu a avut un parcurs cinematografic întotdeauna ușor. 

Unul din primele sale filme documentare, ”Maria Tănase”, a fost interzis de cenzură timp de 4 ani, dar premiat în 1990 drept cel mai bun film documentar la Festivalul Filmului de la Costinești. Tot din cauza cenzurii, timp de șase luni, regizorul a fost retrogradat în funcția de electrician.