Sfântul Grigorie Teologul. Ne apără de foc și înec

Sfântul Grigore Teologul prăznuit pe 25 februarie, printr-o etimologie populară, este cel care păzește împotriva ologelii, deși paza lui se putea extinde asupra arsurilor sau înecului.

Sfântul Grigorie Teologul. Cel mai mare teolog al Sfintei Treimi

Sfântul Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu (Teologul), s-a născut în anul 328 în cetatea Nazianz din Capadocia. A murit pe 25 februarie 389, iar în această zi din an este prăznuit. O parte din capul Sf. Grigorie Teologul se află la Mănăstirea Slatina din județul Suceava.

Sfântul Grigorie Teologul s-a născut într-o familie de neam ales, din oameni drepţi, Sfinţii Grigorie cel Bătrân şi Nona. Tatăl său, deşi se creștinase de puțină vreme, a fost hirotonit episcop de Nazianz pentru vrednicia sale, scrie evz.ro.

Din tinereţe, Sfântul Grigorie a învăţat la şcolile cele mai de importante ale vremii. La Cezareea Capadociei, unde s-a împrietenit cu Sfântul Vasile cel Mare, la Cezareea Palestinei, la Alexandria şi la Atena, şcoala cea mai înaltă de atunci, unde a şi fost rugat să rămână ca profesor.

S-a întors în Capadocia, iar tatăl său, care era acum bătrân, l-a sfinţit preot, fără voia lui.

Voind tatăl său să-l sfinţească episcop în locul său, Sfântul Grigorie a fugit în pustie, lângă Sfântul Vasile cel Mare, prietenul său.

S-a întors peste o vreme, fiind chemat în ajutor de tatăl său, ajuns la neputinţă din cauza bătrâneţii. Mai târziu a fost sfinţit episcop în cetatea Sasima, tot fără voia lui, de către Sfântul Vasile cel Mare.

Era un cuvântător înnăscut. Iubea viaţa duhovnicească, poezia creştină şi teologia pe înţelesul oamenilor.

Când Biserica din Constantinopol a fost ameninţată de ereziile lui Arie şi Macedonie, Sfântul Grigorie a fost chemat de puţinii drept-credincioşi care mai erau în cetate ca să le fie păstor, iar el a primit.

Semnificația zilei de 25 februarie

” Teologul prăznuit pe 25 februarie, printr-o etimologie populară, este cel care păzește împotriva ologelii, deși paza lui se putea extinde asupra arsurilor sau înecului.

Pe când umbla Grigore Teologul ca om pe pământ, i s-a făcut sete și, ducându-se la o fântână, și-a înfipt bastonul în pământ și, când s-a aplecat să bea apă din fântână, arhanghelul Mihail i-a luat sufletul.

Mergând Sfântul Grigore nu ca om, ci ca spirit, împreună cu arhanghelul Mihail pe cale, și-a adus aminte de baston, că l-a uitat în fântână. S-au înapoiat amândoi la fântână, și-a găsit toiagul un măr înflorit, iar lângă fântână un stârv. Arhanghelul Mihail i-a zis: „Vezi, Grigore, aici a zăcut sufletul tău. Sufletul e nemuritor și se întrupează iarăși…“, scrie Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului român (Paideia, 2000).

”Românii din unele părți ale Munteniei, în loc de Martinii de iarnă (1-3 februarie) țin șapte Filipi (Pilipi, Cilipi, Chilichi), începând cu 25 ianuarie până la 2 februarie (alteori, 14-20 ianuarie), crezând că ar fi răi de lupi.

Alți români țin numai trei Filipi: unul la 30 ianuarie, iar ceilalți doi la 1 și 2 februarie, sau unul la 2 februarie și doi la o săptămână după aceasta.

În răstimpul acestor zile, considerate ca sărbători, atât bărbații, cât și femeile nu lucrează nimic”, scrie aceeași sursă, citată de Muzeul Național al Țăranului Român.

---

Sfântul Ioan Botezătorul. Zi de mare sărbătoare

Praznicul Sfântului Ştefan, Întâiul martir al creştinismului