Paștele este asociat astăzi cu ouă colorate, cozonac, slujbe religioase și iepurași de ciocolată. Privind în urmă, istoria acestei sărbători scoate la iveală o serie de obiceiuri care pot părea bizare. Ce tradiții ciudate de Paște se practicau în epoca victoriană.
De la ritualuri medievale și practici populare cu rădăcini precreștine până la divertismente uneori extravagante ale epocii victoriene, sărbătoarea de Paște a fost multă vreme un amestec de tradiții, credință, spectacol și superstiție.
Obiceiul rostogolirii ouălor de Paște exista și înaintea epocii victoriene
În lumea victoriană, una dintre cele mai cunoscute tradiții era rostogolirea ouălor pe dealuri. Obiceiul exista și înaintea epocii victoriene, dar în secolul al XIX-lea a devenit puternic popularizat, inclusiv ca activitate de familie și de comunitate.
Oul, simbol al vieții noi și al Învierii, era lăsat să se rostogolească la vale, într-un gest interpretat de unii comentatori drept o imagine simbolică a pietrei rostogolite de la mormântul lui Hristos.
În practică însă, jocul avea și o dimensiune competitivă: câștiga cel al cărui ou rezista intact cel mai mult. Tradiția a fost atestată în diverse regiuni britanice și este consemnată de cercetători ai obiceiurilor populare precum Iona și Peter Opie.
În vechime, de Paște, se jucau spectacole cu persoane travestite
Gravură din 23 aprilie 1887, publicată în ziarul „Frank Leslie’s Illustrated Newspaper” cu copiii alergând după ouăle de Paște Sursă foto: facebook
Potrivit unei alte vechi tradiții, în anumite zone din Anglia, în preajma Paștelui se jucau spectacole cu personaje travestite, soldați, doctori miraculoși și figuri comice. Aceste reprezentații combinau teme de moarte și reînviere cu satire sociale și „cerșit”.
Actorii, adesea bărbați din clasele populare, mergeau din casă în casă și primeau bani, mâncare sau băutură. Pentru publicul victorian respectabil, asemenea scene puteau părea grosolane, dar ele au supraviețuit tocmai pentru că ofereau comunităților o formă de răsturnare temporară a ordinii sociale.
Ce reprezintă „râsul pascal”
În trecut, au existat tradiții și mai neobișnuite pentru Învierea Domnului. În Evul Mediu, de exemplu și începutul epocii moderne, în Europa occidentală exista ceea ce istoricii numesc „râsul pascal”. În unele regiuni catolice, preoții încercau în predicile de Paște să stârnească râsul credincioșilor, uneori prin anecdote grotești sau diverse glume.
Ideea era că bucuria Învierii trebuia exprimată nu doar solemn, ci și exuberant, chiar zgomotos. Practica a fost criticată de autoritățile ecleziastice și nu era universal acceptată, dar a fost suficient de răspândită încât să intre în istoria culturală a sărbătorii.
Ridicarea oamenilor în aer de Paște
În vechime, cojile de ouă erau folosite la îndepărtarea energiilor negative Sursă foto: acasa.ro
La fel de ciudat, în unele părți ale Europei medievale și postmedievale s-a păstrat obiceiul ridicării oamenilor în aer în zilele de sărbătoare.
În anumite localități engleze, bărbații ridicau femeile în Lunea Paștelui, iar femeile îi ridicau pe bărbați în Marțea Paștelui, în schimbul unor monede sau al unui sărut ceremonial. Obiceiul este documentat în presa secolului al XIX-lea, când era privit deja ca o curiozitate.
Stropirea în prima zi de Paște
În Europa centrală și de est s-au păstrat practici și mai dure. În Polonia, de pildă, există tradiția de Smigus-Dyngus, asociată cu stropirea cu apă în Lunea Paștelui. Originile acestei tradiții sunt vechi și includ componente de fertilitate, purificare și curtare.
În trecut, stropitul putea deveni o adevărată urmărire prin sat. Surse etnografice arată că fetele erau ținte ale acestor ritualuri, iar a doua zi puteau răspunde simbolic. În vechime, obiceiul era legat de primăvară, regenerare și statut marital.
Oul de Paște, învestit cu puteri protective
Și ouăle au avut, în timpurile vechi, un rol mult mai important decât simpla decorare festivă. În multe culturi europene, oul de Paște era investit cu puteri protective sau magice.
Se credea că poate apăra casa de fulgere, foc sau boli, că poate proteja vitele ori aduce fertilitate câmpurilor. Uneori, cojile de ouă erau îngropate în ogor, alteori, erau păstrate în casă ca apărătoare împotriva răului.
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
