Tabăra de creație George Stanca, laborator terapeutic de cultură. Întâlnire emoționantă cu participanții și publicul

Tabăra de creație George Stanca, laborator terapeutic de cultură. Întâlnire emoționantă cu participanții și publicul
Și-au dorit enorm să picteze. Unii au simțit chemarea de copii, alții și-au descoperit pasiunea pe parcursul vieții. Iar culorile mării i-au făcut să pună pe pânză tot ce le-a cerut sufletul. Așa s-a născut prima Tabără Națională de Pictură 2 Mai-Mangalia în anul 2016.

„Fabrica de vise”. Așa i-a plăcut regretatului George Stanca să o numească. Pentru că în acel loc i-a găsit reuniți pe cei mai talentați, veseli și darnici pictori. Oameni care s-au refugiat în artă, dând naștere unor peisaje greu de explicat în cuvinte cu o bucurie fantastică.

Prima ediție a taberei a fost vernisată pe 9 septembrie 2016, la eveniment fiind prezenți dr. George Stanca, Camelia Luca, Lucian Luca, Ilarie Gheorghe Opriș, Victor Cacoveanu și Cristina Petria. Oameni prețioși care au vorbit așa cum doar ei puteau să o facă despre splendoarea compozițiilor, stilul abordat de fiecare artist, precum și temele alese și armonia culorilor.

Tabăra din septembrie 2022 va fi prezentată pe 12 ianuarie

Joi, 12 ianuarie 2023, iubitorii artei vor avea bucuria să se întâlnească cu participanții Taberei de Creație George Stanca din septembrie 2022 de la 2 mai, județul Constanța. Evenimentul va avea loc la Galeria Artoteca a Bibliotecii Metropolitane București din Șoseaua Mihai Bravu nr. 4, începând cu ora 17.00. De data asta însă, George Stanca îi va privi din Ceruri, la fel de mândru…

 “Nu vreau să polemizez cu nimeni dar aici nu am găsit decât oameni modești, de bun simț. Nici vorbă de acea zeflemea superioară”

“I-am întâlnit la tabăra din 2 mai. Și, i-am văzut lucrând de zor. Afară, în interior, la soare, la umbră. Ca niște furnicuțe. Furnicuțe creatoare. Naturi statice, peisaje. Nu dau nume. Erau toți. I-am văzut la masă, la un pahar de vorbă după masă. Se respectă. Își cam știu valoarea fiecare. Dar nu se pune musai nici unul în față. Și, mai ales nu se fac comparații gen „eu sunt mai bun decât…” Se respectă. Asta, de fapt, ține echilibrul, taberei. (…)

Nu vreau să polemizez cu nimeni dar aici nu am găsit decât oameni modești, de bun simț. Nici vorbă de acea zeflemea superioară, îngăduitoare cu cei ce respiră a „profesionistului uapist” plin de sine și de talentu-i nemărginit. Infatuarea suficientă sieși. Nici măcar însemnele exterioare, banbizonismele… de doi lei…” „noi suntem altfel decât voi” arătat cu ostentație de unii care se cred trimișii lui Dumnezeu cu aere demiurgice. „Rembrandșii” de Calea Victoriei…

“Sunt oameni veseli. Optimiști: mai toți, majoritatea, la a doua tinerețe”

Aici, poate sunt oameni care s-au refugiat în artă, dicolo de talentul și chemarea native, din vina semenilor, poate a șefilor satrapici, a unor mici dictatori care îi amărăsc… Căci, solidaritatea, terapia de grup sunt importante, uneori salvatoare. Să nu credeți, după aceste spuse, că avem de a face cu pacienții unui sănătoriu thomasmannesc; cu o adunare de oameni abătuți, posaci și triști.

Râsul, gălăgia decentă, bucuria de a crea, condițiile de tabără, peisajul, aerul, cerul, briza mării (pe care mulți au descoperit-o ieri)… dar, repet, bucuria creației sunt caracteristicile grupului. Sunt oameni veseli. Optimiști: mai toți, majoritatea, la a doua tinerețe. Aici e o fabrică. Aici se implinesc vise, doamnelor și domnilor! Vise demult visate, reprimate, amânate, sugrumate în valurile mereu tulburi ale vieții! Și, în fine realizate. Atinse”, povestea cu ceva timp în urmă George Stanca.

Recomandarile noastre