De ce a scris I.L.Caragiale schița ”Bubico”. Câinele a existat în realitate

De ce a scris I.L.Caragiale schița ”Bubico”. Câinele a existat în realitate
Puțini știu că marele nostru dramaturg I.L.Caragiale scria despre personaje reale. Este și cazul lui Bubico, un câine enervant, despre care spunea în schița cu același nume ”Cocoană! Eu l-am aruncat, mânca-i-ai coada!”

”Bubico” din schița foarte cunoscută a lui I.L.Caragiale a fost un câine real. Ecaterina Caragiale, căsătorită Logadi, fiica dramaturgului, a povestit tărășenia cu cățelul enervant Bubico.

De ce a scris I.L.Caragiale schița ”Bubico”

Bubico a fost un câine real și nu inventat de marele dramaturg Caragiale. O schiță spumoasă care a făcut deliciul românilor, de la 1901, până azi.

Succesul a fost și mai mare după ce schița a fost ecranizată, iar naratorul a fost interpretat de Grigore Vasiliu Birlic.

În timpul unei călătorii cu trenul, naratorul are ocazia să cunoască o doamnă alături de cățelul ei Bubico. Acesta lătra foarte tare, exasperându-l pe autor și provocându-i gânduri negre imaginându-și ce i-ar face.

”Lua-te-ar hengherul, Bubico!”, ”Să te mănânce Bismarck… craiule!”, ”Lua-te-ar dracul de javră!”, își spune în gând naratorul.  În final, îl aruncă din tren și îi spune ”mamițichii” ”Cocoană! Eu l-am aruncat, mânca-i-ai coada!”

Ecaterina Caragiale, căsătorită Logadi, fiica dramaturgului, a povestit tărășenia cu cățelul enervant Bubico.

Alintată Tuski sau Kothinka, rod al iubirii dintre Ion Luca Caragiale și Alexandrina Burelly, Ecaterina a rămas în istoria culturii noastre grație unei memorialistici strălucite, scrie evz.ro.

Ea nu și-a ironizat și jignit tatăl, așa cum a făcut-o Mateiu, fratele vitreg și totodată băiatul scriitorului rezultat din relația cu Maria Constantinescu, o frumușică angajată a fabricii de tutun „Belvedere”. Dimpotrivă.

Amintirile Ecaterinei Logadi despre părintele Caragiale, prea puțin cunoscute, merită aduse în atenție.

Bubico a existat în realitate

Iată ce scria Ecaterina Logadi, la cincizeci de ani de la dispariția iubitului ei tată (stins din viață pe 9 iunie 1912, la Berlin) în „Viața românească”, în anul 1962!

„Din anul 1900, când am părăsit casa bunicilor, a început seria mutărilor noastre. Schițele De închiriat și Caut casă ilustrează viața noastră din București când, în trei ani, am schimbat patru locuințe.

Văd casa în care am stat cândva și care există încă și azi, pe str. Maria Rosetti nr 5, pe atunci Sf. Spiridon, și unde, ca și în schița De închiriat, se află lipite, spate în spate, două clădiri gemene: «identice la fel».

Locuința noastră era orientată spre nord, iar cea locuită de proprietar spre sud. Tot ca și în nuvelă, tata a propus proprietarului să facem schimb de locuință.

Refuzat, el s-a supărat și ne-am mutat la mică distanță de acolo, în str. Rotari, azi I. L. Caragiale. Casa există și astăzi, la nr. 21-23.

Proprietarul avea un cățel foarte răsfățat, pe care-l chema Bubico, și care era sortit să treacă la nemurire în schița cu același nume”, a povestit fiica dramaturgului.


Grigore Vasiliu Birlic citea ziarul în cimitir. Un geniu al umorului românesc

De ce fiul cel mare al lui Ioan Luca Caragiale își ura celebrul tată