Metoda sa de a ucide a fost să se strecoare pe lângă oamenii aflați în mașini parcate și să-i împuște. A folosit același pistol (identificat ca un pistol Beretta de calibru 22, încărcat cu gloanțe seria Winchester H) în toate crimele.

Criminalul în serie și-a mutilat femeile victime, uneori tăindu-le organele sexuale. În mod ciudat, ucigașul din Florența a avut pauze foarte lungi între atacuri, de obicei un an, iar într-un caz pauza a fost de aproape șapte ani.

Identitatea criminalului nu a fost niciodată descoperită

Identitatea criminalului nu a fost niciodată descoperită. Totuși, au fost făcute patru arestări. Patru bărbați din zonă – Stefano Mele, Pietro Pacciani, Mario Vanni și Giancarlo Lotti – au fost arestați, acuzați și condamnați pentru crimă în momente diferite.

Cu toate acestea, aceste condamnări au fost criticate și ridiculizate în mass-media. Criticii sugerează că ucigașul sau ucigașii reali nu au fost niciodată identificați.

Câțiva alți suspecți au fost arestați și deținuți în captivitate în diferite momente, dar ulterior au fost eliberați atunci când crimele ulterioare folosind aceeași armă și metode au pus la îndoială vina suspecților deținuți în captivitate.

În ciuda faptului că autoritățile italiene au solicitat ajutorul unor anchetatori experți, criminologi, psihologi și sociologi din întreaga lume, cazul a rămas un puzzle fără nicio soluție până în prezent.

Modus operandi al monstrului

Modus operandi (modul de atac) al monstrului a fost întotdeauna același. Victimele sale erau cupluri care erau singure – de obicei într-o mașină parcată – în zone izolate, noaptea. Atacatorul ar aștepta ca cuplul să înceapă să fie intim, astfel apărarea lor ar fi scăzută și ar fi mai puțin probabil să observe ce se întâmplă în afara mașinii.

Monstrul avea să iasă din întuneric și să-i pândească pe bărbat și pe femeie, împușcându-i pe amândoi cu o armă și apoi terminându-și munca cu un cuțit.

Atrocitatea se încheia cu atacatorul care își îndeplinește „ritualul” de desfigurare a corpului femeii cu un cuțit.

Toate crimele au avut loc în nopțile fără lună și într-o seară în care majoritatea oamenilor nu trebuiau să lucreze a doua zi, fie pentru că era un weekend, fie o vacanță.

Atacatorul schimba întotdeauna zona de la o crimă la alta, urmărind cupluri în părți complet diferite din suburbiilor Florenței.

Cazul acesta seamănă foarte mult cu alte două petrecute în România: Rîmaru în București și un criminal din Cluj.

Datele crimelor

Sâmbătă seara, 14 septembrie 1974

Sâmbătă seara, 6 iunie 1981

Joi seara, 22 octombrie 1981

Sâmbătă seara, 19 iunie 1982

Vineri seara, 9 septembrie 1983

Duminică seara, 29 iulie 1984

Duminică seara, 8 septembrie 1985

Crima din 1968

În vara anului 1982, poliția locală a primit o scrisoare.  A fost decupat dintr-un ziar un articol datat din vara anului 1968 despre doi îndrăgostiți care fuseseră împușcați într-o mașină parcată în Lastra a Signa – o crimă pentru care fusese condamnat Stefano Mele.

Cineva a acris : „De ce nu mai aruncați o privire asupra acestui caz?”

Și asta a făcut poliția. Cartușele gloanțelor de la crima din 1968 erau încă păstrate la arhivă, iar testele balistice au dovedit curând că aceeași armă care fusese folosită în 1968 era chiar arma care teroriza dealurile din jurul Florenței începând din 1974.

Gloanțele erau la fel și ele, și nu doar același tip, ci din aceeași cutie. Dar dacă Stefano Mele ar fi fost în închisoare, cine ar fi putut comite aceste crime cu aceeași armă?

Un alt plic pentru poliție

Cândva, în 1985 a sosit o altă scrisoare. Voluminoasă. Adresa a fost scrisă ca și cum ar fi o notă de răscumpărare, cu litere decupate dintr-o revistă, și a existat o greșeală de ortografie, cu cuvântul „Repubblica” scris greșit, cu un singur „B”. Acest lucru a oferit anchetatorilor o altă mică informație pentru a încerca să înțeleagă tipul de persoană cu care au avut de-a face în lanțul de crime al cărui autor rămăsese necunoscut.

Deci scrisoarea era trimisă de o persoană incultă, care nu știa să scrie un cuvânt foarte frecvent văzut în italiană. Totuși, plicul cel mare nu conținea nici o scrisoare sau mesaj, ci un trofeu macabru de la Monstrul Florenței: o bucată de victimă, din sânul Nadinei Mauriot.

Cuplul francez Nadine și Jean au fost ultimele victime ale atacatorului cu pistol de calibru 22, duminică seara, 8 septembrie 1985.

La acea vreme, autoritățile au crezut că acest plic trimis direct de maniac era un avertisment cu privire la viitoarele infracțiuni. Dar crimele s-au oprit brusc. Iar polițiștii și procurorii criminaliști nu au reușit să dezlege nici până azi enigma acestor teribile asasinate.

Probe care sugerează că giganții au existat în trecut