Simona Ionescu / Redactor Șef
Chiar și când erau săraci, românii mâncau bine și sănătos. Azi, mulți ar strâmba din nas, dar bunicii și străbunicii noștri știau să prepare ștevia, urzicile și mâncau carne doar la zile mari.
Străbunicii și bunicii noștri locuiau la țară și puțini aveau ceva avere, adică niște pământ de unde puteau cumpăra câte ceva.
Mămăliga era mâncarea de bază a ţăranului român, acum un secol. O mâncau caldă sau rece, în combinaţie cu aproape orice, de la brânză până la magiun de prune.
Aflăm ce mâncau românii acum 100 de ani de la dr. I. Felix, în cartea „Poveţe despre hrana ţăranilor”, publicată în 1901.
Țăranii români mancau vara de trei ori pe zi, scrie profesorul de igienă de la Facultatea de Medicină din Bucureşti,. Iarna, se consumau proviziile strânse peste vară.
Numai copiii aveau patru sau chiar cinci mese pe zi. Din cauza sărăciei, ţăranii erau mai mult vegetarieni, decât carnivore.
„Carnea vitelor, păsările, ouăle, laptele, brânza, peştele sunt mult mai hrănitoare decât legumele. Oamenii care se hrănesc cu carne, ouă, lapte sau peşte au mai multă putere, lucrează mai bine, sunt de obşte mai sănătoşi”, observa medicul în studiul despre alimentaţia ţăranilor.
Locuitorii de la sate respectau cu sfinţenie zilele de post şi astfel mesele cu carne se rezumau doar la patru zile de săptămână.
Sătenii de acum 100 de ani făceau mămăliga din făină de porumb, din mei, orz sau hrişcă. „Din făină de porumb se face mămăliga vârtoasă. Mămăliga subţire sau terciu, pâsat sau terci din făină măcinată mai mare şi fiartă cu lapte, turtă în spuză, mălai în ţest, turtă coaptă în ţest,mălai cu brânză, mălai în tavă, jumări cu lapte acru, cocoloş sau brânză învelită în mămăligă şi coaptă pe cărbuni.
Mămăliga mai poate fi pripită sau fiartă lung”, explică I Felix în cartea care prezintă alimentaţia ţăranilor în urmă cu un veac.
Ţăranii cu dare de mână mâncau mămăliga combinată cu carne, peşte unt, lapte, brânză, ouă. Cei săraci o mâncau „cu ceapă şi sare, usturoi verde, praz, udătură de mujdei, chiseliţă de prune verzi sau uscate, magiun de prune, poşircă adică terci rămas din prunele fierte la facerea ţuicii”.
Pâine se mânca la zile mari de Sărbătoare. Era un lux pentru ţăranii săraci. Pâinea sau lipia făcută din făină de grâu era o mâncare rezervată mai mult zilelor de sărbătoare. Tot atunci din făină se preparau colaci sau cozonaci.Ţăranii obişnuiau să facă şi pâine din făină de secară.
„Ouăle se mănâncă gătite în mai multe feluri, fierte cu zeamă, coapte, prăjite cu unt sau cu untură, cu puţină făină, făcute scrob, jumări şi altele”, explică dr. I.Felix. Laptele pe care îl luau de la vaci sau oi era considerat un aliment sănătos, indiferent de forma sub care era consumat: ”dulce, acru, bătut sau covăşit (închegat).”
Lăptuci, ştir, păpădie, urzici, ştevie, ştir , lobodă , ridichii, varză erau ierburile care completau hrana de zi cu zi a ţăranilor.
Sătenii mâncau cartofi, fasole şi mazăre în zilele de post şi se considera că aceste legume sunt aproape la fel de hrănitoare ca şi carnea. „Unele mâncăruri de post sunt aproape tot atât de hrănitoare ca şi carnea peştele, laptele, brânza, anume fasolea, mazărea, lintea bobul, dacă sunt gătite, bătute sau sleite”, observa medicul.
Ciorbele, făcute de regulă din ierburi, erau acrite cu borş, zeamă de varză, aguridă (struguri necopţi) sau chiseliţă de prune verzi.
Porcul („râmătorul”) era considerat animalul cel mai preţios din gospodărie, iar carnea de porc era socotită belşugul casei.
„Carnea de râmător este belşugul casei, slănina şi carnea afumată se pot păstra mult timp. Cui îi dă mâna, nu se mulţumeşte cu tăierea unui singur râmător de Crăciun, ci taie doi. Ca să aibă carne afumată şi slănină şi vara, în vremea muncilor grele, când muncitorul trebuie să se hrănească mai bine”, se arată în cartea doctorului I. Felix.
Din carnea de porc, sătenii făceau friptură, sarmale, mâncare scăzută cu varză sau jumări.
Carnea de vacă oaie sau capră se gătea rasol, ciorbă ghiveci. Melcii şi scoicile erau alimente de bază în meniul ţăranilor în sezonul cald.
“Cobelcii, colbecii, melcii se mânâncă fierţi ori fripţi. Ei ies primăvara după o ploiţă. Se culeg şi se fierb. Carnea lor fiartă se mânâncă cu mujdei, lepădîndu-se partea verde. Unii săteni, după ce-i fierb, îi pun pe ţiglă şi-i frig, mâncându-i cu mujdei.”
Ţăranii consumau vin, rachiu, ţuică, rom şi bere, toate făcute în gospodărie. Rachiul de cartofi, ţuica de prune, rachiul de tescovină, romul, erau tăriile cu care se încălzeau ţăranii români acum o 100 de ani. Sursa: dr. I. Felix, în cartea „Poveţe despre hrana ţăranilor”, publicată în 1901
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
