Pentru copiii și tinerii născuți după 1989 este greu de crezut că bradul de Crăciun era împodobit cu nuci, mere, hârtie creponată și steluțe făcute de mame din capacele din staniol de la sticlele de lapte. De aceea, ”bomboanele de pom” păreau atât de gustoase!

În comunism, copiii primeau daruri de la Moş Gerilă

Înainte de 1990, zăpada scârția sub picioare, iar iarna dura din decembrie, până când apăreau primii ghiocei, în martie. Părinții se pregăteau din timp pentru sărbătoarea Crăciunului pentru că se găseau prea puține alimente și acelea pe rație și la cozi nesfârșite. Și jucăriile erau puține, păpuși de la Arădeanca și mașini de pompieri sau camioane pentru băieți.

Bananele erau verzi și erau procurate pe sub mână. Părinții le înveleau în ziare pentru a se coace, iar portocale, ciocolată chinezescă se cumpărau de la taximetriști sau de la coafeze, unde era un fel de ”piață neagră”.

Tot pe sub mână erau cumpărate măslinele, brânza, salamul de Sibiu, sardinele în ulei, cafeaua și țigările americane.

Bradul de Crăciun se numea ”pomul de iarnă”

Ziua de Crăciun în comunism era zi normală de muncă, iar copiii primeau daruri de la Moș Gerilă. Aşa arata luna sărbătorilor de iarnă în regimul comunist.

Personajul pe care comuniştii l-au folosit pentru a-l înlocui pe Moş Crăciun, Moş Gerilă, a apărut în regiunea Vologda, din Nordul Rusiei. El este pentru prima dată menţionat într-un basm popular rusesc, sub numele de „Ded Maroz”, care în traducere înseamnă Moş Gerilă.

El era văzut ca un zeu rusesc al zăpezii, care trăia într-un îndepărtat ţinut al gheţurilor. Purta în mână un toiag cu ajutorul căruia transforma totul în gheaţă şi zăpadă. Cu toate acestea, Ded Maroz era foarte bun cu copiii, oferindu-le daruri tuturor celor care erau cuminţi şi ascultători.

Părinții se străduiau să facă daruri care să bucure copiii. Nu se putea mai mult: nuci, mere, mănuşi, o pajama, un pullover, câteva jucării care astăzi ar fi de neacceptat. Nici colindele nu mai sunt ce au fost. Acum vin grupuri de necunoscuți în fața blocului și cântă ceva, acompaniați de un casetofon. Dar până acum 30 de ani veneau cu colindatul copii rumeni la față, cu ursul.

În comunism, Crăciunul era zi lucrătoare

La începutul anilor 50, comuniştii au decis să-l înlocuiască pe Moş Crăciun cu Moş Gerilă, o invenţie menită să şteargă din conştiinţa poporului Bradul de Crăciun, Moş Crăciun şi sărbătoarea Creştină a Naşterii Domnului au fost ”libere” până spre sfârşitul anilor ’40.

Prima măsură în demersul comuniştilor de a şterge Crăciunul din calendarul românilor a fost transformarea zilelor de 25 şi 26 decembrie în zile lucrătoare.

Începând cu 1948, zilele de sărbătoare creştină au fost transformate în zile obişnuite de lucru, iar în ziarele vremii moşul cu barbă albă şi haine roşii, care aducea daruri copiilor cuminţi, a început să apară cu denumirea de Moş Gerilă. Sărbătorile de Crăciun s-au transformat în Sărbători de iarnă, iar bradul de Crăciun a devenit Pom de iarnă. Startul sărbătorilor de iarnă se dădea după 27 decembrie, când trecea Sărbătoarea sfântă. Moş Gerilă venea în ultimele nopţi din an, 30 sau 31 decembrie.


Distracția de altădată și o explicație pentru bătăile din stradă. Radiografia vremurilor fără Covid

Distribuie știrea: Facebook | Twitter | WhatsApp