Pe vremea în care dictatura stăpânea România, sărbătorile de iarnă erau celebrate diferit de modul în care sărbătorim acum. Sub conducerea lui Ceaușescu, bradul nu se împodobea în Ajun, ci în noaptea de An Nou, colindele lipseau cu desăvârşire, acestea fiind înlocuite cu cântece de laudă ale dictatorului, iar sărbătorile de iarnă purtau numele de „serbările pomului de iarnă”.

În vechiul regim, brazii se decorau cu hârtie creponată, se procurau pe sub mână banane verzi și se înveleau în ziar pentru a fi coapte, în portbagajele maşinilor se ascundeau porci și în loc de „un revelion cu Dan Negru”, pe care cu toții îl urmărim cu drag, trecerea dintre ani se făcea cu Nicolae Ceauşescu, obligat.

Sărbătoarea Naşterii Domnului parcă nici nu exista atunci, regimul comunist încercând pe toate căile să le ia mintea oamenilor de la asta. Astfel în ceea ce numim noi acum „luna cadourilor”, revistele vremii pomeneau doar de rezultatele exceptioanale ale elevilor la şcoală.

Revelion comunist  

Punctul culminant al Sărbătorilor de iarnă îl reprezenta Revelionul, iar pentru românii aflaţi sub dictatura ceauşisită pregătirile pentru Revelion începeau cu câteva zile înainte. Fără forfotă în magazinele ale căror galantare erau goale chiar şi în preajma Sărbătorilor, românii încropeau masa de Revelion din ce găseau. Cafea procurată pe sub mână, vin spumant în loc de şampanie, banane puse din timp la copt, în ziare, cârnaţi procuraţi pe pile, salată boeuf şi preparate din porcii tăiaţi din gospodăriile de la ţară. De cele mai multe ori, porci tăiaţi la ţară pe furiş erau transportaţi, în secret, la oraş, în portbagajele autoturismelor. 

În lipsa petrecerilor la restaurant, rezervate în timpul regimului doar nomenclaturiştilor, românii se adunau în grupuri mici, în apartamente, şi aveau ca unică distracţie programul difuzat de TVR. Seara de Revelion era singura din an în care Televiziunea Română difuza program prelungit şi în care nu se lua lumina.

Cine l-a inventat pe Moș Gerilă, cel care aducea daruri copiilor în comunism