Sprâncenele naturale sunt, ce-i drept, indiciul primordial în ceea ce privește stabilirea formei acestora după pensat, însă acestea pot fi ajustate pentru a modifica ușor anumite trăsături. La fel ca în cazul tunsorilor, sprâncenele nu sunt universale. Forma ideală depinde de volumele unice faciale, iar arcuirile ideale îți vor sublinia ochii și te vor face să arăți și mai tânără, machiajul putând deveni la un moment dat chiar opțional.

Cum ne stilizăm sprâncenele în funcție de forma feței

Dacă ai chipul pătrățos, este foarte probabil ca bărbia să accentueze deja forma colțuroasă a feței, deci sprâncenele ușor rotunjite vor mai îmblânzi trăsăturile. Dar nici nu exagera, sprâncenele rotunde ca niște curcubeie nu arată prea bine.

Dacă ai fața rotundă, obiectivul este de a echilibra rotunjimea feței; asigură-te că sprâncenele sunt perfect arcuite și formează chiar un unghi. Această formă va scoate în evidență și îți va defini structura arcadelor – cu cât mai înalte, cu atât mai flatante.

Dacă ai figura alungită, sprâncenele tale ar trebui să fie ușor rotunjite – dar cel mai important, cozile at trebui prelungite pentru a-ți contracara trăsăturile orizontale. Asigură-te că le extinzi dincolo de colțurile exterioare ale ochilor. Ai grijă atunci când direcționezi cozile, dacă te duci prea departe ori cobori prea mult, este posibil să tragi ochii în jos și să arăți oarecum posomorâtă.

Dacă ai fața în formă de inimă, având deci de-a face cu o bărbie micuță, punctul de atracție este în partea de sus a feței. Evită sprâncenele stufoase și asigură-te că sunt impecabil tunse și pieptănate în sens ascendent, niciodată ciufulite. Astfel, vei echilibra volumele feței, bărbia subțire nemaifiind atât de evidentă.

Dacă figura ta este ovală, în principiu se potrivesc de minune o pereche de sprâncene clasice, discret arcuite. Pentru a le forma, urmează aceste trei reguli, ce se aplică oricărei forme de față.

Capătul de pornire al fiecărei sprâncene începe în dreptul bazei nasului. Pentru a găsi acest punct de pornire, ține un creion vertical de-a lungul fiecărei laturi a nasului.

Arcuirea fiecărei sprâncene nu trebuie să fie în centrul acesteia, ci după două treimi de la punctul de start, în dreptul capătului axei ce unește baza nasului cu irisul.

Indiferent ce ai face, nu-ți tunde sprâncenele scurt. Cozile ar trebui să se termine în dreptul axei imaginare ce pornește de la baza nasului și trece prin colțul extern al fiecărui ochi. Poți depăși un pic această limită, cu condiția să nu prelungești în sens descendent, pentru ca ochii să nu pară „căzuți”.

Sursă: cosmopolitan.ro

Sursă foto: pinterest

Uleiul pentru față și corp. Cum îl includem în rutina de frumusețe