De unde vine pericolul purtării măştilor la copii. Un superspecialist explică

De unde vine pericolul purtării măştilor la copii. Un superspecialist explică
Dr. Traian Ionescu. Este medic epidemiolog și infecționist, academician, profesor,  a fost secretar de stat în Ministerul Sănătăţii şi reprezentant al României la Organizaţia Mondială a Sănătăţii timp de trei decenii. Dr. Traian Ionescu a luptat vreme de 60 de ani cu epidemiile. Acum are 91 de ani și trăiește în Căminul de Vârstnici „Nicolae Cajal” din București. Chiar și din cămin, este preocupat de subiectele zilei, mai ales de cele legate de profesia sa. De curând a trimis o scrisoare către cristoiublog.ro în legătură cu o problemă controversată a acestei perioade: măștile la copii. O reproducem și noi pentru informațiile sale interesante și care sunt bine de știut.

„Sunt dr. Traian Ionescu şi vreau să vă spun câteva cuvinte în legătură cu purtatul măştii, care este de folos, dar care ridică unele probleme în privinţa purtării măştii la copii.

De obicei, caracteristicile infecţioase sau ale infecţiilor respiratorii, indiferent că fac parte din familii diferite, cum ar fi ortomixovirusii, gripă, paraviridele, rujeola, rubeola sau chiar actualul coronavirus, din familia coronaviride, care circulă la noi, au fost încadrate în grupul 4, cu o contagiozitate şi o virulență extraordinar de mare.

Din această cauză, contagiozitatea este foarte greu de evitat, unele dintre ele având o variantă antigenică foarte frecventă, ceea ce îngreunează şi găsirea şi prepararea rapidă a unui vaccin. Prevenirea infecţiei cu acest virus trebuie făcută, deci, prin măsurile clasice pe care în prezent dvs. le cunoaşteţi deja. Aceste măsuri nu au rolul de a ne scăpa de boală, ele au rolul să împiedice răspândirea unei cantități mari de virus pe care să-l inspirăm, astfel încât sistemul imunitar să poată răspunde virusului.

Una dintre măsuri este purtarea măştii, problemă atât de discutată de publicul nostru. Ceea ce este clar acum, este că masca trebuie purtată, dar asta nu înseamnă că organismul nu suferă în raport cu organul țintă, adică plămânul, şi anume alveolele.

Problema care se pune este că, în ceea ce priveşte copilul, problema devine discutabilă și mă surprinde că nici medicii pediatri şi nici medicii pneumologi, probabil pentru a nu deranja experții pandemiei, nu pun în discuţie că această grupă de vârstă este afectată de păstrarea acestui tip de mască, fără un filtru care să elimine expiraţia. Purtând măști care nu au un filtru necesar cel puţin pentru expiraţie, acești copii, după ce expiră în mască, vor inspira rezultatul expirației, acesta fiind ceea ce inspiră, din nou, copiii.

Ce se elimină într-o expiraţie? Şi după ce inspirăm şi apoi expirăm, știm ce expirăm?

În general, ţinând seama de alimentaţia actuală, care este o alimentaţie de tip occidental, aceasta generează aproximativ un miliechivalent pe kg de hidrogen zilnic ca rezultat al metabolismului substanţelor pe care noi le ingerăm şi care conţin sulfuri, cisteina, metionina şi aminoacizi cationici, cum ar fi lizina şi arginina. Or, se ştie că hemostaza acidobazica există în 3 componente, dintre care voi numi doar 2 mecanisme.

Distribuie știrea: Facebook | Twitter | WhatsApp

Parteneri