Jurnalismul în anii ’90. O privire în istoria Evenimentul Zilei, când Ion Cristoiu a creat prima școală de presă

În acest context tumultuos, Evenimentul Zilei, sub conducerea lui Ion Cristoiu, a devenit un simbol al presei de tranziție, reflectând nu doar schimbările din societate, ci și metamorfoza radicală a modului în care se făcea jurnalism.

În perioada 1992-1997, Evenimentul Zilei s-a impus rapid ca o forță dominantă în peisajul media, cu un tiraj impresionant de 600-700 de mii de exemplare și o echipă de 500 de oameni. Această perioadă a fost marcată de o „uzină de informații” în care jurnalismul era, în esență, o cursă neobosită pentru a aduce știrile cât mai aproape de momentul în care ele se întâmplau. Jurnalismul nu mai era doar o profesie; devenise o misiune.

Ion Cristoiu, directorul din acea vreme, descrie Evenimentul Zilei ca fiind un ziar unic, axat pe respectarea adevărului, indiferent de diversitățile politice care începeau să își facă simțită prezența în societatea românească. Acesta a fost un aspect definitoriu al ziarului, care, în ciuda presiunilor și influențelor, a reușit să păstreze o linie editorială bazată pe fapte și nu pe speculații.

Într-un documentar rar, realizat de Monica Zvirjinschi la TVR Internațional în 1996, Ion Cristoiu este surprins în plin proces de redactare, dictând editorialul ziarului din biroul său modest și aglomerat. Imaginile dezvăluie o atmosferă intensă, în care fiecare zi era o bătălie pentru a oferi cititorilor informațiile cele mai proaspete.

“Sunt filmat în birou, e biroul unde lucram eu. M-au pus să stau cu picioarele în sus, așa cum obișnuiam să stau uneori când ședeam la vorbă. O să vedeți imagini în care eu dictez editorialul, de fapt, e impropriu spus că dictam. Eu scriam editorialul de mână și apoi mă duceam și îl citeam dactilografei. Niciodată nu am putut să dictez, scriam”, a povestit Cristoiu.

Evenimentul Zilei a redefinit jurnalismul românesc

Ziarul funcționa într-un spațiu restrâns din Casa Presei Libere, cu jurnaliști care lucrau în ture, 24 de ore din 24, pentru a acoperi fiecare colț al realității – de la evenimente politice și sociale, până la incidente neprevăzute. Era o strânsă colaborare cu cititorii care nu doar cumpărau ziarul în fiecare dimineață, ci sunau în redacție pentru a semnala evenimente sau situații grave. Au fost anii în care evenimentul zilei avea un tiraj zilnic de 600.000-800.000 de exemplare. Toate vândute, fiindcă difuzorii cumpărau marfa cu banii jos. Din această cauză nu exista dependență financiară față de nicio altă entitate, de stat sau particulară.

Una dintre inovațiile aduse de Cristoiu în peisajul jurnalistic a fost introducerea articolelor scurte, a titlurilor atrăgătoare și a unei abordări directe și concise. Evenimentul Zilei a redefinit modul în care informația era prezentată publicului, impunând un stil jurnalistic care a influențat puternic presa românească din acea perioadă.

O idee revoluționară: taximetriștii și rolul lor la EVZ

Rolul presei, așa cum îl vedea Cristoiu, era acela de „spion” al societății – o instituție care monitoriza și transmitea informațiile în timp real. Ziarul avea chiar și sisteme improvizate, cum ar fi echiparea unor taximetriști cu stații de emisie-recepție pentru a putea fi primii la fața locului în caz de incidente. A fost o idee revoluționară, care a ajutat mult reporterii EVZ pentru aflarea celor mai arzătoare evenimente din București.

Unul dintre cele mai notabile exemple ale eficienței acestei „industrii de știri” a fost acoperirea incidentului Airbus de la Balotești, unde reporterii Evenimentul Zilei au ajuns aproape înaintea echipelor de intervenție.

Această perioadă de „aur” a jurnalismului românesc din anii ’90, dominată de munca titanică a echipelor din redacție și de dorința de a capta realitatea în toată complexitatea ei, rămâne un reper esențial în istoria presei românești. Deși Ion Cristoiu consideră astăzi că meseria de jurnalist nu mai are aceeași importanță, contribuția sa la formarea și dezvoltarea jurnalismului românesc modern este incontestabilă.