Ion Cristoiu dă cărțile pe față și îi aduce acuzații lui Cristian Tudor Popescu

Cu puțin timp în urmă, tot într-o intervenție a sa, Ion Cristoiu vorbea despre presa pe baricade despre care afirma că este o presă de partid. A fost și în perioada interbelică, și în perioada proletcultistă și este și acum tot pe baricade, spune celebrul jurnalist care are studiat istoria presei românești ca nimeni altul dintre contemporani.

Presa pe baricade vine cu falsificarea realității

„Presa pe baricade nu analizează, ea cheamă la ceva, la luptă. În timpul Revoluției Franceze era scrisă cu atâta patos încât te ducea la ghilotină.

Atât presa proletcultistă, cât și cea de astăzi sunt fals angajate – cei care scriu nu cred. Atunci când faci o presă angajată trebuie să îl faci pe cel care citește să iasă în stradă.

Fiind o presă de partid angajată – și atunci și acum – ea vine cu falsificarea realității. Dacă ești pe baricade, nu mai reflecți adevărul. Adevărata presă se adresează omului să îl lămurească. Nu zice: «Hai la lupta cea mare!», cum zic cei de acuma.

Din această cauză vine falsificarea conștientă a realității, Fake news-ul conștient”.

CTP a contribuit la decăderea presei românești

Invitat în podcastul lui Ionuț Cristache de pe canalul de Youtube HAI România, jurnalistul Ion Cristoiu a spus care este principala diferență dintre el și Cristian Tudor Popescu. Dar și despre situația presei din ziua de astăzi.

Ion Cristoiu consideră că CTP a contribuit la decăderea presei românești, cultivând activismul jurnalistic.

„Eu sunt un mare admirator al spațiului public francez. Acolo dacă unei femei îi fuge firul de la ciorap în timp ce coboară scările la metrou se face o dezbatere, cu specialiști, care analizează dacă de vină sunt scările, ciorapul, picioarele… Sunt fascinat de exploatarea faptului.

Revenind, diferența dintre mine și dl Cristian Tudor Popescu este că el le știe pe toate, eu nu știu nimic. Eu am luat în serios și textul lui Hellvig, deși puteam să-l expediez. Caut în textele pe care le citesc să văd dacă sunt idei interesante.

Din nefericire, dl Cristian Tudor Popescu a contribuit la această decădere a presei românești pentru că a cultivat presa activistică, pe care eu nu am suportat-o niciodată, că e bolșevică sau ecologistă, toți simt nevoia să ia atitudine și să fie de o parte sau de alta a baricadei.

Așa este și nenorocirea cu acest război – eu vreau de la presă, cea mare, adevărul. Dar lasă-mă pe mine să judec, nu îmi spune că poporul ucrainean este eroic, că antenele de pe ambasada Rusiei din Chișinău spionează… Aici, cea mai mare jignire adusă cetățenilor occidentali, inclusiv nouă. Este ipoteza de lucru a manipulării, anume că suntem tâmpiți. Vii și ne spui despre antene… Eu nu suport chestia civică, eu încerc să explic fenomenul corupției nu să lupt împotriva ei, asta o fac luptătorii, dar merită discutat.”, a punctat Ion Cristoiu.

Situația presei din ziua de astăzi

Jurnalistul a vorbit, de asemenea, despre situația presei de astăzi.

„Ceea ce m-a făcut să mă delimitez de presa actuală este credința care există la marea majoritate a ziariștilor de azi că a face presă este tot una cu a face ciorbă.

Eu fac presă din 1967, pentru mine meseria de gazetar a fost cea mai mare din lume. La ei, observați – la fel de bine pleacă și se duc la partide. Ori, dacă sunt gazetar, nu mă duc să fiu consilierul nimănui.

O altă caracteristică – trec de la o televiziune la alta cu o viteză uimitoare. Nu poți să fii la Antene, apoi să te duci la Digi, apoi la B1, apoi la Alpeh News. Meseria de gazetar nu este pentru ei cea mai tare din lume și din această cauză ea se confundă de către ei cu angajatul la ziar.

„Ziaristul nu luptă și nu are emoții”

Apoi, ziaristul nu are program – la 12 noaptea sunt tot ziarist, nu mi se termină programul la ora 16. Experiența mea de viață spune că vin și banii dacă ești serios.

Chiar și acest Club de presă care s-a înființat nu face nimic pentru istoria presei, ar trebui să avem o organizație în acest sens. Dacă eu îi cultiv tânărului o imagine, în care îi spun că atunci când a intrat în presă a intrat într-un salon unde este Eminescu, Mile, Șeicaru… Dar dacă pentru el ori că lucrează la jurnal, ori partid este același lucru…

El vrea să fie pe baricade, să lupte pentru ceva, să apere ceva.

Ziaristul nu luptă și nu are emoții. Ziaristul transmite Apocalipsa până când moare, nu are emoție. Iar dacă învie, prima oară sună la redacție și dă breaking news în exclusivitate „Am înviat!”.”, a conchis Ion Cristoiu cu umorul caracteristic.

Despre presa tefelistă și despre cum se produce manipularea

Tot într-un podcast cu Ionuț Cristache, maestrul Cristoiu a făcut o paralelă între presa tefelistă și cea angajată. Exemplele date trebuie ținute minte.

„În perioada stalinistă, presa revoluționară vedea realitatea prin ochii revoluționarilor – nu aveai voie să critici. În presa tefelistă, dacă unul de-al lor comite ceva este trecut sub tăcere. Justificarea este scopul, revoluția, așa că unele lucruri trebuie să fie trecute sub tăcere.

Așa era și în presa proletcultistă. Iată un exemplu – aveam un fapt real într-o întreprindere, să zicem că se fura. Normal era să spui că se fură. Partidul nu venea să îți spună să nu zici asta, ci spunea că faptele realității sunt multe – inclusiv că se fură – dar că presa și literatura trebuie să reflecte esența, și nu orice fapt nesemnificativ. Ori semnificativ pentru întreprinderea respectivă era că oamenii depășeau planul.