Olga Tudorache: „Culmea este că a fi „star”, a fi arătat cu degetul este și mai rău”

”Odata cu succesul, vine si manierismul, incepi sa te autocopiezi. Te cantonezi, te opresti acolo. Cand vine succesul, apare impresia că este bine ce faci, că este foarte special și este al tău, nimeni nu poate face ca tine. Sigur că nimeni nu mai poate face ca tine, dar dacă tu de zece ani faci același lucru, calci în exact același loc și te știe lumea pe dinafară, de ce să mai vină să te vadă? Căci doar știu cum, și ce faci.

Există o lene, o comoditate care se așază. Asta înseamnă pedagogia: nu-i înveți tu, înveți tu de la ei. Copiii te păstrează mereu tânăr, nou, adevărat, proaspăt. Am învățat foarte mult de la ei, de la soluțiile pe care le găseau ei. Tu le explici care sunt căile pe care trebuie să meargă, dar ce descoperă ei, pe caile lor proprii, este extraordinar câteodată!

Am avut un permanent dialog cu noile generații. Din când în când, și actorii vechi ar trebui să mai meargă la școală, să aibă curajul să o ia de la început.

Când te hotăraști să devii actor ești tânăr, nu știi că trebuie să faci sacrificii. Pe toți studenții mei, când veneau să mă întrebe dacă au talent, îi sfătuiam să nu facă meseria asta, fiindcă este foarte grea și, dacă o fac, va fi foarte dificil pentru ei. Toți cei care au făcut actoria, care au terminat Teatrul sunt acum disperați, n-au unde juca și ce juca. Este o meserie grea, care te uzează.

Culmea este că a fi „star”, a fi arătat cu degetul este și mai rău. Este o stare care te descumpănește, te uluiește. Oricine poate să bage degetul în ficatul tău, în inima ta, în viața ta”.

Sunt cuvinte pe care doamna Olga Tudorache le-a rostit într-un interviu din atât de rarele momente în care a găsit de cuviință să se destăinuie cuiva. Dacă citiți printre rânduri veți înțelege esența a ceea ce a fost Domnia Sa aici, pe Pământ. Reverență adâncă pentru ce a dăruit cinematografului și teatrului românesc, doamna Olga Tudorache! S-a născut la 11 octombrie, a plecat la 18 octombrie.