Fetița ce a trecut prin chinurile divorțului părinților, un proces complicat și neîndurător care i-a dat sufletul peste cap, nu și-a găsit locul niciodată cu adevărat. Și-a dorit să fie balerină, dar era prea înaltă. Și-a dorit să lase o amprentă asupra oamenilor și a devenit educatoare, apoi, mai târziu, prințesă. A fost înzestrată cu tot ceea ce familia regală nu avea: blândețe, frumusețe, bunătate, compasiune, umanitate. Da, umanitatea lipsește cu desăvârșire în familiile regale. Știm acest lucru cu toții, dar ne mințim că nu este astfel. Preferăm să le acordăm mereu circumstanțe atenuante. Acesta este adevărul, îl știm cu toții, dar trăim în iluzia că asta înseamnă democrație. Istoria ne-a tot tras de mânecă, ne-a tot atenționat, ne-a tot explicat, dar am preferat, habar nu am de ce, minciuna.
Femeia aceasta timidă și-a dorit doar să-și așeze din când în când fruntea pe umărul celui pe care alții i l-au ales ca soț. A fost condusă din spate spre prințul de Wales în așa fel încât să creadă că alegerea a fost a ei. Da, într-atât de inocentă și naivă a fost. Chiar a crezut că trăia o frumoasă poveste de dragoste. Din păcate, a fost doar o necesitate a familiei regale de a-și împrospăta sângele și genele.
Pentru prinții William și Harry, Ea a rămas Regina
Și-a dorit să împartă totul cu omul de care se îndrăgostise, iar respingerea acestuia avea să o împingă spre depresie, spre bulimie, spre sentimentul urii față de ea însăși. A fost așezată la colț numai pentru că și-a strigat nefericirea în gura mare, stricând planurile atât de bine puse la punct de membrii uneia dintre familiile care conduc lumea.
M-a durut lipsa de compasiune, m-a tulburat răutatea gratuită a celor care nu au mângâiat pe nimeni niciodată în vreun fel, m-a rănit indiferența. Singurul lucru care m-a îmbărbătat a fost modul absolut exemplar în care fiii au știut să onoreze memoria mamei lor. În sufletul lor, nealterat încă, Diana a rămas vie. Atât William, cât și Harry au rămas de partea mamei lor acolo unde ea contează, în inima lor; acolo unde ea a fost, este și va fi Regină.
Întrebările continuă să se adune, iar răspunsurile continuă să se lase așteptate. Cert este că adevărul nu se va afla niciodată în ciuda faptului că el este evident. Memoria Prințesei a fost întinată adesea. De ce!?! De ce nu. Pentru că se poate.
Un August în care omenirea și-a arătat sufletul
Personal, nu pot uita acel final de august, când omenirea, pentru prima dată adusă la același numitor, avea să păstreze un moment de reculegere pentru cea care i-a încântat sufletul purtându-se cu blândețe, căldură și bunătate, spre deosebire de alții. Nici nu-mi trebuie argumente ca să-mi susțin ideea, deși recunosc faptul că am stat să mă gândesc dacă să postez sau nu despre Diana, Prințesă de Wales. Am ales să rămân de partea ei.
Această femeie visa. Visa la acea zi în care va fi iubită pentru cine era ca ființă umană, ca femeie, ca suflet. Nimic nu este mai fragil ca un visător… Mă gândesc cu câtă lejeritate i s-a acordat șansa la fericire lui Charles și cu câtă înverșunare i s-a refuzat Dianei același privilegiu. Și-a crescut copiii în așa fel încât realitatea să nu-i surprindă, așa cum i s-a întâmplat ei. I-a luat de mână și i-a condus prin mizeria lumii de dincolo de Palatul în care locuiau datorită rangului. I-a dus la filme, în parcuri de distracție, în vacanțe simple. A luptat pentru dreptul lor la intimitate. Știa că într-un fel sau altul va plăti pentru îndrăzneala de a fi liberă.
Adevărul are ciudatul obicei de a ieși la lumină și mai devreme sau mai târziu vom afla de ce, cum și mai ales cine. Noi sau copiii noștri. Vom trăi și vom vedea. Știu că mulți cred că ea a făcut toate aceste lucruri din dorința de a epata, de a avea mereu îndreptate spre ea reflectoarele, de a atrage atenția, dar știu că iubirea de oameni, bunătatea și compasiunea nu se pot mima. Nu poți mima așa ceva.
Sunt nenumărate voci, știu foarte bine, care se vor ridica mereu împotriva acestei Prințese care nu și-a înțeles rolul și care nu s-a mulțumit să fie iapă de prăsilă. Va fi mereu blamată, dezaprobată, calomniată, urâtă și judecată, dar lumina faptelor ei va rămâne vie.
