Simona Ionescu / Redactor Șef
Cariera lui Irene Papas s-a întins pe jumătate de secol, timp în care a jucat în mai mult de 70 de filme. Ea a cunoscut celebritatea în urma rolului văduvei din Zorba Grecul, dar rămân memorabile rolurile ei în care a personificat cele mai cunoscute personaje ale tragediilor greceşti. Irene Papas a fost una dintre cele mai cunoscute actriţe elene din istorie.
Însă dincolo de asta, a fost considerată şi una dintre cele mai frumoase femei din Grecia, un simbol al acestei ţări şi al libertăţii de expresie. În anul 1967, când o juntă militară a preluat conducerea Greciei, Papas a cerut public un boicot cultural împotriva a ceea ce a numit „cel de-al patrulea Reich”.
Irene Papas s-a născut în data de 3 septembrie 1926, într-un sat de lângă Corint, într-o familoie cu patru copii, toți fete. Mama ei era profesoară, iar tatăl preda teatru, ceea ce i-a deschis apetitul pentru artele dramatice încă din copilărie. În timp ce surorile ei ieșeau la joacă alături de restul copiilor din vecinătate, mica Irene stătea în casă şi interpreta roluri, în special scene din diverse tragedii greceşti pe care le văzuse în timpul unui turneu al unei trupe de teatru. Când avea 7 ani, familia s-a mutat în Atena, ceea ce avea să îi schimbe cu adevărat viața.
Opeste opt ani a fost admisă la Şcoala Regală de Arte Dramatice din capitala Greciei şi a început, în paralel, să urmeze şi cursuri de dans şi canto. La școala de teatru s-a revoltat, pentru că a considerat cursurile prea formale şi demodate, iar rebeliunea ei a costat-o repetarea unui an. Talentul ei însă era vizibil. Primele roluri le-a obținut imediat după absolvire. A fost distribuită în piese clasice, de Shakespeare şi Ibsen, dar şi în tragedii greceşti. În câţiva ani a făcut trecerea la film, teatrul rămânând locul în care revenea din când în când, ca la prima dragoste pe care nu o putea da uitării.
Primele roluri pe marele ecran au fost unele mici, însă regizorul Frixos Iliadis i-a intuit imensul talent și i-a dat unei pseudo-necunoscute rolul principal din Dead City, care a fost prezentat în 1952 la Festivalul de Film de la Cannes, bucurându-se de un success imediat. Dintr-o dată, numele Irene Papas a început să fie cunoscut nu doar de greci, ci şi de regizori şi producători de renume din întreaga lume.
A semnat mai întâi cu o companie de film din Italia, iar în anul următor a fost distribuită în primul ei film de Hollywood, The Man from Cairo. S-a spus că interpretarea ei nu a fost dintre cele mai apreciate, dar actriţa a continuat să stârnească interesul producătorilor. A ajuns să vorbească fluent în italiana, devenind una dintre actriţele preferate ale regizorilor din această țară, în timp ce filma intens şi în ţara natală, dar şi la Hollywood.
Irene Papas a fost figura principală a unora dintre cele mai celebre pelicule ale vremii care ilustrau tragediile greceşti, precum Antigona, Electra şi Iphigenia. A jucat alături de Katharine Hepburn în The Troyan Woman şi cu Richard Burton în Anne of a Thousand Days. A intrat în istoria cinematografiei şi şi-a câştigat statutul de star cu rolurile din Tunurile din Navarone, unde i-a avut colegi de platou pe Gregory Peck, David Niven şi Anthony Quinn şi Zorba Grecul, unde a jucat cu același Anthony Quinn.
Odată ce cariera ei cinematografică avansa, Irene Papas a revenit rar pe scena tetrelor. Însă de fiecare data criticii aveau doar cuvinte de laudă la adresa ei. De exemplu, când a interpretat-o pe Iphigenia în Iphigenia Aulis sau când a jucat în Medea, pe Broadway, în The Bacchae, la Circle in the Square sau Electra, la teatrul antic din Epidaur.
Mai trebuie spus că în ciuda unei cariere de 50 de ani, cu peste 70 de filme, starul care și-a adjudecat o mulţime de premii, a fost și ea victima discriminării femeilor: câștiga mai puțin ca un bărbat și avea pause mai mari între roluri. Ultimul rol l-a jucat în 2003, alături de John Malkovich şi Catherine Deneuve, în A Talking Picture.
Irene Papas a fost căsătorită de dpuă ori, însă, în secret, s-a iubit cu unul dintre cei mai râvniţi bărbaţi din lume, Marlon Brando, cu care a avut o relaţie de lungă durată. Nimeni nu a aflat decât după moartea actorului. A fost căsătorită, anterior relaţiei cu Marlon Brando, vreme de 4 ani cu regizorul Alkis Papas, iar ceva mai târziu cu producătorul de film Jose Kohn, mariaj care a fost însă rapid anulat. Nu a avut copii, însă nepoţii ei i-au moştenit pasiunea pentru cinematografie. Manousos Manousakis a devenit regizor, în timp ce Aias Manthopoulos a urmat-o în cariera actoricească.
„N-am mai iubit niciodată un bărbat aşa cum l-am iubit pe Marlon. A fost marea pasiune a vieţii mele, bărbatul la care am ţinut cel mai mult şi cel pe care l-am respectat cel mai mult, 2 lucruri care în general sunt greu de armonizat”, mprturisea Irene despre marea ei dragoste ascunsă.
Dincolo de cariera de star de cinema, Irene Papas s-a implicat puternic în viața politică a Greciei. În 1967, când o juntă militară a preluat conducerea în Grecia, Papas a cerut public un boicot cultural împotriva a ceea ce a numit „cel de-al patrulea Reich”. La scurt timp dictatura militară şi-a întârit poziţia, a abolit drepturile civile, a dizolvat partide politice, a aruncat în închisoare şi a torturat o mulţime de oameni care i se opuneau, iar actriţa a ajuns, alături de alţii care contestau noua conducere a țării, în exil.
Ea a trăit în Italia şi la New York până în 1974, când revoltele populare au înlăturat dictatura, iar ea a putut reveni în Grecia natală, continuând să joace în filme și spectacole de teatru, dar și să cânte.
De-a lungul vieții, a lansat mai multe albume în limba grească, unul dintre ele în colaborare cu celebrul artist Vanghelis. În 2002 a primit în Senatul Belgiei premiul „Femeia europeană a anului 2002”, ca mulţumire pentru contribuţia adusă în promovarea identităţii culturale europene în întreaga Uniune.
În 2013 a fost diagnosticată cu Alzeihmer, iar câţiva ani mai târziu s-a retras definitiv din orice apariţie publică, mutându-se înapoi în satul natal, acolo unde s-a şi stins din viaţă anul trecut, pe 14 septembrie 2022, încheindu-și cercul vieții la numai câteva zile după ce a împlinit 96 de ani.
Sursa foto: Instagram, Wikipedia
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
