Accidentul aviatic din Washington, coincidență stranie. Un supraviețuitor face dezvăluiri despre tragedia similară din 1982

Pe 13 ianuarie 1982, un zbor Air Florida care decola de pe actualul Aeroport Național Ronald Reagan Washington (fostul Aeroport Național Washington) a atins Podul 14th Street la decolare și s-a prăbușit în râul înghețat Potomac, ucigând 78 de pasageri, membri ai echipajului și șoferi aflați pe pod.  

Doar cinci persoane de la bord au supraviețuit atunci tragediei, printre care și Joseph Stiley. Acesta, care are acum 86 de ani, și-a folosit experiența de zbor pentru a evita moartea. Tragedia a avut loc în urmă cu peste patru decenii, tot în Washington.  

Accidentul aviatic din Washington a ucis 67 de oameni

Miercuri, 29 ianuarie, un avion de pasageri al American Airlines s-a ciocnit cu un elicopter Black Hawk al armatei americane și s-a prăbușit în același loc unde, în 1982, Stiley a suferit răni care i-au schimbat viața și a fost la un pas de înec – dar cumva a reușit să scape din Potomac.  

În urma celui mai recent dezastru, nu au existat supraviețuitori. La bordul avionului American Airlines se aflau 60 de pasageri și patru membri ai echipajului, iar în elicopter trei soldați. 

Când vestea accidentului catastrofal a ajuns la Stiley, aflat acum în Puerto Escondido, Mexic, el a fost copleșit de o tristețe profundă, dar și de recunoștința pe care o simte încă de acum 43 de ani.  „Amintirile îmi demonstrează cât de norocos sunt. Am făcut ce trebuia să fac și a funcționat”, a declarat el, la o zi după coliziunea aeriană de anul acesta.  

„Îmi spun și mie însumi: Joe, ai analizat, ai luat o decizie și asta te-a ținut în viață”.   

Fiind pilot licențiat, Stiley a avut cunoștințele necesare pentru a face față accidentului din 1982. Datorită antrenamentului său militar extins și experienței de zbor, a știut cum să se pregătească corect pentru impact, din scaunul 18C, așa cum își amintește clar. De asemenea, a suspectat că ceva era în neregulă înainte ca avionul să decoleze.  

„Eram instructor de zbor și mă specializasem în aeronautică și instrumente de zbor… Am trecut printr-un curs de supraviețuire pentru piloți. Știam că suntem în mare rahat chiar înainte să ne ridicăm de pe pistă”, a explicat el.   

De ce s-a prăbușit Air Florida Flight 90? 

Consiliul Național pentru Siguranța Transporturilor (NTSB) a identificat mai mulți factori probabili pentru prăbușirea avionului din 1982. Raportul a indicat că echipajul a eșuat în utilizarea sistemului de degivrare a motoarelor înainte de decolare și a decis să decoleze cu zăpadă și gheață pe suprafețele portante ale aeronavei.  

NTSB a mai subliniat și „eșecul căpitanului de a anula decolarea” în momentul în care a fost avertizat cu privire la „citiri anormale ale instrumentelor motoarelor”. Alți factori care au contribuit la tragedie au fost întârzierea prelungită între degivrare și decolare și lipsa de experiență a echipajului în operarea pe timp de iarnă.  

Cum a supraviețuit Stiley  

În ianuarie 1982, Stiley era angajat pe un post de conducere la General Telephone & Electronics și zbura spre Florida într-o călătorie de afaceri, împreună cu asistenta sa, Patricia Felch.  

Când avionul a început să piardă controlul, i-a spus lui Felch să-l urmeze și să se poziționeze exact ca el.  

„M-am făcut ghem și m-am lăsat în față, cu spatele lipit de scaunul din fața mea și mâinile peste cap. Toate degetele de la mâna stângă și câteva de la dreapta mi s-au rupt, dar măcar a fost bine că mi-am protejat capul”.   

Atât Stiley, cât și Felch au supraviețuit accidentului, dar cei din jurul lor nu au avut aceeași șansă.  „Când mi-am plecat capul, am văzut pasageri care stăteau rigizi în scaune, ținându-se de cotiere. Știu că li s-au rupt gâturile instantaneu la impact”.   

A salvat mai multe vieți prin gestul său

Stiley și-a pierdut cunoștința, dar și-a revenit când apa rece îi intra pe nas și în gură. În acel moment, a observat că fuselajul s-a rupt exact în spatele scaunului său. 

Pe drumul spre ieșire, a tras-o afară pe Felch, iar ea s-a ținut de piciorul lui în timp ce el a întins mâna cât a putut de departe și a prins-o pe o altă supraviețuitoare, Priscilla Tirado.  

Însă Tirado aproape că i-a tras sub apă, deoarece „își căuta disperată copilul”. 

„Bebelușul ei a fost ultima victimă recuperată, găsită o săptămână mai târziu în Golful Chesapeake. Și soțul ei a murit în accident”, notează Stiley.  

Kelly Duncan, o însoțitoare de bord de 22 de ani, a supraviețuit și ea. La 30-a aniversare a accidentului, a povestit pentru Seattle Times cum a avut o revelație spirituală în cele 20 de minute petrecute în apele înghețate ale râului Potomac. După luni de recuperare, s-a întors la Air Florida, dar în cele din urmă a renunțat la aviație și s-a dedicat educației timpurii a copiilor.  

Stiley a rămas cu frică de a zbura 

În schimb, Stiley nu a mai putut reveni la aviație.  

„Am zburat comercial de doar trei ori de atunci, pentru că nu am încredere în piloții companiilor aeriene, mai ales cei fără pregătire militară”, spune el.  

Dintre supraviețuitori, doar el, Tirado și Duncan mai sunt în viață. Bert Hamilton a murit în 2002 din cauza unui atac de cord, iar Felch a fost diagnosticată cu cancer la câțiva ani după accident și a decedat.  

„Nici nu știa că avea cancer în momentul prăbușirii”, spune Stiley.  

A avut peste 60 de oase rupte 

Cu peste 60 de oase rupte, el a fost cel mai grav rănit supraviețuitor. Deși medicii voiau să-i amputeze piciorul, au reușit să îl salveze prin tije de oțel, iar astăzi, deși afectat, încă poate merge.  

„Mă uit la tragedia de miercuri și mă gândesc la familiile care și-au pierdut pe cineva. Copiii care și-au pierdut părinții. Soții și soțiile rămași singuri”, spune Stiley.  

„Dar uneori îmi amintesc și că, atunci când a venit rândul meu, am fost atent, am gândit rapid și am salvat și pe altcineva. Asta contează”, a încheiat pilotul.