Simona Ionescu / Redactor Șef
În lume există peste 600 de feluri diferite de paste. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt spaghetti, penne, tortelini, tagliatelle, fussili sau linguini. Ialienii sunt cei mai mari consumatori de paste din lume. Oamenii de știință au calculat că, dacă un american consumă în medie 10 kilograme de paste pe an, un italian consumă de trei ori mai mult, adică aproximativ 30 de kilograme de paste, în același interval.
Prin urmare, nu e de mirare că la nivel mondial, pastele au devenit sinonime cu bucătăria italiană. După ce au mâncat, sute de ani, paste la ei acasă, imigranții italieni au dus cu ei pastele oriunde au mers în lume. Totuși, contrar așteptărilor, există voci care spun că pastele nu provin din Italia. Există mai multe teorii în acest sens.
Izvoarele istorice existente au demonstrat că pastele făinoase erau cunoscute în Sicilia încă din anul 826 d.Hr., fiind preparate din grâul cultivat pe insula italiană. În acest context, geograful arab Al-Idrisi (1100 – 1166) afirmă în „Cartea lui Ruggero” că în Trabia (Palermo) se preparau paste în cantități așa de mari, încât ar putea hrăni cu ele atât regiunea Calabria, cât și teritoriile musulmane și creștine vecine.
De aici trebuie luată în considerare și teoria care le dă arabilor „paternitatea” pentru paste. Cei mai mulți istorici alimentari consideră că arabii, în special cei din zona Libiei de azi, ar trebui să fie considerați la originea pastelor. Ei ar fi adus pastele în zona Mării Mediterane, alături de spanac, vinete și trestie de zahăr.
Aceștia arată că pastele au fost introduse în Italia în timpul cuceririlor arabe din Sicilia din secolul al IX-lea d. Hr. Până în secolul al XII-lea, italienii au învățat de la arabi diferite metodele de uscare a pastelor pentru a le păstra pe perioada călătoriilor. O dovadă în plus asupra acestei teorii e faptul că în multe rețete vechi de paste siciliene, există introduceri gastronomice în limba arabă.
Conform revistei „Macaroni Journal”, pastele au fost aduse în Italia de către comerciantul venețian Marco Polo (1254 – 1324) din China. Italianul a ajuns în China în timpul dinastiei Yuan (1271 – 1368). Este cunoscut faptul că în China se consumau tăiței încă din anul 3000 î. d. Hr., în provincia Qinghai.
Evident, sunt persoane care contestă teoria. Ei spun că tăițeii chinezești nu sunt același lucru cu pastele italiene. Și invocă, pe drept cuvânt, procesul de fabricare. Pe de altă parte, ar mai exista o poveste despre un soldat italian din Genova care, în 1279 avea în proprietate un coș plin cu paste uscate. Ideea este că Marco Polo s-a întors din China abia în anul 1295.
Lingviștii cred că termenul italian „pasta” vine din grecescul „pastos” care înseamnă „presărat cu sare”. Totodată, substantivul „paste” a fost preluat din greacă în latină. Acesta însemna „aluat, prăjitură”.
Celălalt termen intens folosit, macaroane – „macarruni” provine de la verbul maccari, ce definește activitatea de a zdrobi. Este vorba despre procesul de realizare a pastelor, ce presupun o frământare (și zdrobire) a ingredientelor dure, pentru a se obține aluatul final.
Sursa foto: Pixabay
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
