Arheologii italieni sunt convinşi că au descoperit rămăşiţele pământeşti ale celebrei Mona Lisa. Informații tulburătoare

Săpăturile efectuate sub podeaua fostei mănăstiri Sfânta Ursula din Florența au dezvăluit un schelet care, potrivit cercetătorilor, ar putea aparține femeii care a fost model pentru Leonardo da Vinci. Deși descoperirea a generat entuziasm, lipsa unor dovezi definitive, cum ar fi testele ADN concludente, a lăsat loc pentru scepticism și interpretări.

Se crede că soțul femeii l-a angajat pe da Vinci să-i picteze un portret în 1503

Scheletul era îngropat sub podeaua unei manastiri de maici din Florenţa, şi se pare că a aparţinut Lisei Gherardini, soţia unui prosper negustor de mătăsuri pe numele său, Francesco del Giocondo.

Din acest motiv, Lisa Gherardini esta cunoscută în Italai sub numele de Gioconda. Echipa este convinsă că Lisa Gherardini din Florența era misterioasa femeie care a pozat pentru portretul lui Leonardo da Vinci.

Dar după ani de cercetări asupra scheletelor descoperite în orașul toscan, au găsit doar un femur care ar putea corespunde, dar nu au ADN pentru a-l testa.

Născută în 1479, Gherardini era soția negustorului de mătase Francesco del Giocondo. Se crede că acesta l-a angajat pe da Vinci să-i picteze un portret în 1503, cel care se află acum la Muzeul Luvru din Paris.

Femeia a murit în mănăstire

Gherardini și-a trăit ultimii ani ca văduvă în mănăstirea Saint Ursula din Florența, abandonată, unde două dintre fiicele sale erau călugărițe și unde a murit și a fost probabil îngropată în 1542.

Cercetătorii au început să exhumeze schelete în 2011, în speranța de a găsi rămășițele ei, descoperind „o duzină” în acest proces, potrivit lui Giorgio Gruppioni, profesor de antropologie la Universitatea din Bologna.

În timp ce primele opt erau bine conservate, testele de datare cu carbon au arătat că erau prea vechi pentru a fi ale Mona Lisa.

Celelalte patru au fost găsite într-un mormânt comun folosit până în 1545, iar datarea cu carbon a dovedit că unul dintre cei îngropați acolo, din care au rămas doar fragmente de femur, tibie și gleznă. Arhivele mănăstirii arată că mormântul a fost probabil folosit doar în perioada 1521-1545.

O serie de elemente, de la examinări antropologice la documente istorice, arată că rămășițele aparțin probabil Lisei Gherardini

Înainte de această perioadă, văduvele bogate care își petreceau ultimele zile acolo erau îngropate alături de călugărițe, iar ulterior altarul bisericii a fost mutat, blocând accesul la mormânt.

„Nu am găsit nimic altceva decât câteva dinți de adult”, din care este imposibil să se extragă ADN folosind tehnicile actuale, a spus profesorul Gruppioni, care speră să încerce din nou când tehnologia nouă o va permite, în speranța că aceștia aparțin soțului.

Vinceti, care a condus echipa de cercetare, a declarat că „o serie de elemente, de la examinări antropologice la documente istorice, ne permit să concluzionăm că rămășițele aparțin probabil Lisei Gherardini”.

Echipa a trebuit să renunțe la planul de a încerca să reconstituie chipul

Dar el a recunoscut și că „dacă mă întrebați acum dacă sunt ale ei, dacă sunt sigur, aș răspunde că nu, pentru că trebuie să fim foarte meticuloși”. Lipsa craniului a însemnat, de asemenea, că echipa a trebuit să renunțe la planul de a încerca să reconstituie chipul pentru a-l compara cu cel al Mona Lisei, pictat de da Vinci.

Deși lipsa dovezilor concrete poate dezamăgi pe cei care sperau să afle în sfârșit cine este proprietara celui mai enigmatic zâmbet din istorie, ea poate bucura alți detectivi ai artei care cred că da Vinci ar fi folosit un model masculin pentru Mona Lisa sau că zâmbetul șiret se datorează faptului că tabloul este un autoportret.