Simona Ionescu / Redactor Șef
După mai bine de jumătate de secol, nu există un răspuns oficial clar privind cauzele accidentului, iar familiile celor șase membri ai echipajului continuă să trăiască în incertitudine. Deși alte accidente aviatice au marcat compania TAROM de-a lungul decadelor, niciunul nu s-a pierdut atât de complet în negura istoriei.
În seara zilei de 9 decembrie 1974, un avion IL‑18D TAROM (înmatriculat YR‑IMK) a decolat de la Jeddah spre Cairo fără pasageri, după ce transportase pelerini în baza unui contract între TAROM și compania EgyptAir. Aeronava avea la bord un echipaj format din șase români: comandant, copilot, navigator, mecanic de bord, operator radio și un însoțitor de bord.
Condițiile meteorologice erau excelente, iar avionul a purtat convorbiri normale cu turnul de control până la 800 m altitudine, pe o distanță de circa 13 km. Apoi, brusc, comunicațiile s-au întrerupt, iar aeronava a dispărut de pe radar. În ciuda unei ample operațiuni de căutare internațională, care a implicat forțele aeriene saudite, Garda de Coastă și echipaje românești, au fost găsite doar câteva fragmente (o mască de oxigen, o bucată de burete dintr-un scaun și o ușă de răcitor) toate în Marea Roșie, la 20 km de țărm, într-o zonă cu adâncimi de până la 5.000 de metri.
Nici până astăzi nu se știe cu certitudine ce s-a întâmplat. Autoritățile române nu au avut acces la raportul final al anchetei saudite, iar ipotezele vehiculate includ o explozie la bord, o coliziune cu un obiect în timpul urcării sau chiar un posibil act ostil. Unii martori au afirmat că au văzut avionul în flăcări înainte de a cădea în mare. Deși în 1996 s-a reconstituit o comisie de anchetă în România, concluziile au rămas vagi, iar ancheta nu a fost reluată oficial niciodată.
Comparativ cu alte accidente, cel din 1974 rămâne unic prin lipsa totală de concluzii și transparență. Deși România a avut, în general, o reputație solidă în aviație, acest episod scoate în evidență slăbiciunile sistemului de investigație din epoca comunistă și barierele diplomatice ale vremii. Familiile celor șase români așteaptă, după 51 de ani, un răspuns clar. Scrisorile standardizate cu „sincere regrete” și „eroismul aviatorilor” nu pot ține locul adevărului. Poate că într-o zi, condițiile politico-diplomatice vor permite desecretizarea adevărului. Până atunci, rămâne un gol pe cerul istoriei aviației românești.
De-a lungul timpului, aviația civilă românească a fost marcată de mai multe incidente notabile, unele cu final fericit, altele cu deznodăminte tragice.
Un avion sovietic de tip Tupolev, operat de o companie românească, a ratat pista aeroportului din Nouadhibou (Mauritania) din cauza vizibilității scăzute și a aterizat în mare, la mică distanță de țărm. Din cei 168 de pasageri, doar unul a decedat, în urma unui infarct suferit în timpul evacuării.
În contextul tulbure de după căderea regimului comunist, o cursă aeriană românească spre Belgrad s‑a încheiat tragic, fiind doborâtă în circumstanțe neelucidate complet. Șapte persoane, în principal personal al echipajului, și-au pierdut viața.
Un avion de linie ce decolase de la București cu destinația Bruxelles s‑a prăbușit la scurt timp după decolare, în apropierea localității Balotești. Toate cele 60 de persoane de la bord au murit. Ancheta a scos la iveală o combinație fatală de factori: o defecțiune tehnică, o problemă medicală severă a comandantului și dificultăți de adaptare ale copilotului la instrumentele moderne de zbor.
Un avion de mici dimensiuni, care transporta o echipă medicală și un organ destinat transplantului, s‑a prăbușit în Munții Apuseni, la peste 1 400 m altitudine, în condiții meteo nefavorabile. Două persoane au murit, inclusiv pilotul Adrian Iovan, iar ceilalți au fost grav răniți. Căutările epavei au durat ore întregi, în condiții extreme, iar incidentul a scos la iveală probleme grave legate de intervenția autorităților și coordonarea în situații de urgență.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
