Blestemul Faraonului, deslușit. Ce i-a omorât pe cei 20 de oameni de știință care au deschis sarcofagul lui Tutankhamon

În 1922, arheologii făceau o descoperire epocală. Fusese descoperit mormântul lui Tutankhamon, la peste 3000 de ani de la moartea acestuia. La scurt timp de la deschiderea acestuia, aproximativ 20 de oameni de știință și exploratori, care fuseseră prezenți la evenimentul istoric, mureau în condiții misterioase. 

Acela a fost momentul în care s-a născut „Blestemul faraonului” și mult timp s-a crezut că oricine îndrăznea să deranjeze somnul de veci al regalităților egiptene era afectat imediat de blestemul venit direct de la faraon, care pe vremuri era considerat descendent direct al zeilor. Acum însă, la 100 de ani de la deschiderea mormântului, blestemul faraonului a fost deslușit. 

Blestemul Faraonului, de la pedeapsa zeilor la știință pură 

Explicația morților misterioase ar fi provocat fiori pe vremuri, fiind considerată pedeapsă din partea zeilor, însă astăzi se dovedește că este vorba de știință. Ross Fellowes, un om de știință care a studiat misterul celor 20 de decese provocate de deschiderea sarcofagului lui Tutankhamon, a dezvăluit că a rezolvat marele mister. 

Conform acestuia, de vină nu a fost vreo cauză supranaturală venită de la zei, ci o cantitate mare de radiații. Mai exact, se pare că egiptenii erau atât de evoluați încât au avut grijă personal să pedepsească pe toți cei ce îndrăzneau să deranjeze viața de apoi a faraonului. Astfel, au pus elemente naturale ce conțineau uraniu, dar și deșeuri toxice atât în sarcofag, cât și peste tot în mormântul sigilat. 

„Vor muri de o boală pe care doctorii nu o vor putea diagnostica”

Uimitor este că egiptenii antici au plănuit totul în cel mai mic detaliu pentru a crea ideea de blestem supranatural. La acea vreme, multe dintre fenomenele explicate azi de știință erau considerate din zona paranormală, iar marii învățați ai timpului știau acest lucru. Tocmai din acest motiv, preoții antici egipteni au lăsat și mesaje pentru a preveni pe cei care aveau gândul necurat de a profana mormintele regalității. 

Textul egiptean antic amenință cu „moartea printr-o boală pe care niciun doctor nu o poate diagnostica” pe oricine tulbură rămășițele mumificate ale familiei regale. Și într-adevăr, la acea vreme nu știa nimeni de existența radiaților. Azi, la peste 3000 de ani distanță, știm însă că este vorba despre diferite tipuri de cancer, galopant în cele mai multe cazuri. 

Pana de curent care a lăsat Cairo în beznă și „spiritele rele” 

O altă amintire din ziua în care sarcofagul a fost deschis dă fiori. La scurt timp după ce mormântul a fost deschis, a avut loc o pană scurtă de curent și toate luminile din Cairo s-au stins, ceea ce a alimentat blestemul. Se pare că vechii egipteni știau de pericolele care îi pândesc dacă deranjează mormintele, căci în afară erau texte care avertizau asupra „spiritelor rele”, adică a radiațiilor extrem de puternice. 

Dintre cei care au fost prezenți la desigilarea mormântului în acea zi, peste 20 au murit în urma unor boli necruțătoare. Mulți dintre ei s-au stins în urma unor cancere galopante, printre ei numărându-se arheologul Howard Carter, Lordul Carnarvon, precum și egiptologul Arthur Weigall. Alții au murit de diverse boli ulterioare, cauzate de cantitatea mare de radiații: accident vascular cerebral, diabet, insuficiență cardiacă, pneumonie, otrăvire, malarie și expunere la raze X.

Alte morminte precum cel al lui Osiris, pline și ele de radiații 

Studiul, publicat în Journal of Scientific Exploration, a explicat că niveluri ridicate de radiații au fost de asemenea documentate în ruinele mormintelor din Regatul Vechi, în două locații la Giza și în mai multe morminte subterane la Saqqara.

Aceeași concluzie a fost găsită și în tot mormântul lui Osiris de la Giza. Fellowes a remarcat că ‘radioactivitatea intensă era asociată cu două sarcofage din piatră, în special din interiorul acestora.’

Uraniu, elementul care nu încetează niciodată să fie radioactiv 

Uraniu, metalul care a fost găsit în sarcofag, are cea mai mare masă atomică dintre toate elementele naturale. Acesta nu încetează niciodată să fie radioactiv, deși timpul de înjumătățire este de peste 700 de milioane de ani. Ceea ce explică de ce, la peste 3000 de ani distanță, mormântul lui Tutankhamon continuă să fie o „bombă cu ceas” pentru oricine se aventurează să îl deranjeze. 

Indiferent că vorbim de știință sau de misticism, nu putem contesta faptul că egiptenii antici erau la un nivel de evoluție ridicat, iar secretele pe care dețineau nu sunt nici pe departe încă descoperite. 

Mormântul lui Tutankhamon, printre cele mai luxoase descoperite vreodată 

Mormântul este considerat unul dintre cele mai fastuoase descoperite în istorie, plin cu obiecte prețioase menite să-l ajute pe tânărul faraon în călătoria sa către viața de apoi.Tezaurul de obiecte funerare conținea 5.000 de articole, inclusiv încălțăminte funerară din aur solid, statui, jocuri și animale ciudate.

Mărimea redusă a camerei funerare a lui Tutankhamon, dat fiind statutul său în istoria Egiptului, i-a nedumerit pe experți timp de ani de zile. Tutankhamon a fost un faraon egiptean din dinastia a 18-a și a domnit între anii 1332 î.Hr. și 1323 î.Hr. El a fost fiul lui Akhenaton și a urcat pe tron la vârsta de nouă sau zece ani.

Tutankhamun a fost căsătorit cu sora sa 

Când Tutankhamon a devenit rege, s-a căsătorit cu sora sa vitregă, Ankhesenpaaten. A murit la aproximativ 18 ani, iar cauza morții sale este necunoscută. Tânărul rege, însă, a fost afectat de probleme de sănătate din cauza faptului că părinții săi erau frate și soră, un obicei de altfel comun la faraonii egipteni, care se căsătoreau între ei în familie pentru a-și păstra „natura divină”. 

O reconstrucție a feței și a corpului său a oferit lumii o privire asupra posibilelor afecțiuni pe care le-a suferit, scrie DailyMail. Regele Tut avea dinți proeminenți, un picior strâmb și șolduri feminine, conform celei mai detaliate examinări vreodată a rămășițelor faraonului egiptean antic.

Tânărul faraon, ucis de o boală genetică

Cercetătorii au spus că Tut se baza pe bastoane pentru a se deplasa în timpul domniei sale în secolul al XIV-lea î.Hr. Diverse mituri sugerează că a fost ucis sau a fost implicat într-un accident de car după ce s-au găsit fracturi în craniul său și în alte părți ale scheletului.

Dar recent, oamenii de știință au sugerat că Regele Tut ar fi putut muri din cauza unei boli moștenite, deoarece doar una dintre fracturi s-a produs înainte de moartea sa, iar piciorul său strâmb ar fi făcut imposibilă participarea la curse de car.