Simona Ionescu / Redactor Șef

Dinu Săraru: „Sunt născut să mor controversat“. Va fi înmormântat la Slătioara

Dinu Săraru: „Sunt născut să mor controversat“. Va fi înmormântat la Slătioara
Astăzi, luni 4 martie, între orele 11.30 și 14.30, cei care l-au cunoscut și i-au apreciat cărțile și rolul său în cultură pot aduce un omagiu scriitorului Dinu Săraru la Teatrul Național din București. E ultima secvență pământeană. Ne va rămâne însă literatura sa și amintirea unei dramaturgii pe care ne-a oferit-o la Teatrul Mic în „epoca de aur”.

„Pe 2 martie 2024 a plecat din această lume un titan al literaturii române, care a pus în centrul valoroasei sale opere, ȚĂRANUL roman dar și universul  și civilizația satului romanesc trudind în scrierile sale, și nu numai, pentru păstrarea și propășirea demnității și identității țărănești!

Părintele Fundației Naționale « Niste Țărani » scriitorul Dinu Săraru vă părăsi această lume, dar nu fără  să se oprească în drumul sau spre Slătioara iubită, unde își va dormi somnul de veci, la câteva dintre locurile/instituțiile pe care le-a iubit și cărora le-a schimbat în bine identitatea și valoarea, respectiv Radiodifuziunea Română, Teatrul Mic și Teatrul Național, dar și în Râmnicul Vâlcii, atât de drag sufletului său”, a transmis Olimpiodor Antonescu, președintele Fundației Naționale „Niste Țărani”.

Aceasta a fost știrea care încheie ultimul capitol al vieții maestrului Dinu Săraru – Conu Dinu, cum îi spuneau cei apropiați. Amintirile mele sunt multe cu acest om controversat, așa cum el însuși s-a caracterizat, pentru că a lăsat niște urme în viața mea de la ieșirea din adolescență spre maturitate, atunci când generația mea „în blugi” era captivă în colivia ceaușistă. L-am cunoscut după 1990, când m-am întâlnit pe tărâmul jurnalismului cu fetele lui, Ruxandra și Alexandra Săraru. Cu Alexandra am lucrat niște ani în același birou și ne leagă o prietenie sănătoasă.

Minunea culturală de la Teatrul Mic

Cei tineri poate nu înțeleg, însă pentru generația mea și a părinților mei a fost un lucru esențial al unei existențe terne și triste. Piesele pe care le-am văzut la Teatrul Mic în perioada 1975-1981, puse în scenă doar pentru că era director Dinu Săraru, au fost ca un balon de oxigen pentru noi, bucureștenii, trăitori într-o lume cenușie.

Cozile la bilete erau imense, căci trupa de actori adunată în jurul său era extraordinară: Olga Tudorache, Tatiana Iekel (prima soție a lui Florin Piersic), Mihai Dinvale, Leopoldina Bălănuță, Mitică Popescu, Valeria Seciu, Dinu Manolache și mulți alții… O regizoare de excepție, cea mai bună în acea perioadă, Cătălina Buzoianu, scenografa Michaela Iordache, soția lui Ștefan Iordache… Aici a debutat și Dan Condurache, și Rodica Negrea, fiindcă Dinu Săraru știa să-și aleagă oamenii, nu numai piesele. Și mai știa să țină în frâu și orgoliile artiștilor, fiindcă și în teatru există cu carul. Aveam o „pilă” în interior, care mi-a facilitat și obținerea de bilete căci cozile la casa de bilete erau enorme.

Așa am avut privilegiul să o văd și pe Anda Călugăreanu, însărcinată cu Ioana în luna a noua, cântând la chitară în spectacolul de muzică și poezie, alături de marea actriță Leopoldina Bălănuță, mi-am răsfățat sufletul și mintea cu „Maestrul și Margareta”, „Stâlpii societății”, „Efectul razelor gama asupra anemonelor” și multe alte piese excepționale.

Dinu Săraru: „Sunt născut să mor controversat“

Sunt vrute și nevrute de spus despre scriitorul și omul de cultură Dinu Săraru… În cartea „Jurnalul unui personaj controversat”, la lansarea căreia am participat în primăvara lui 2019, maestrul Dinu Săraru ne spune și versiunea sa, de ce este un personaj controversat.

Aflăm despre perioada în care a creat Teatrul Foarte Mic, cum și cu cine s-a bătut ca să obțină spațiul unde funcționa un prăfuit magazin de jucării, să povestească despre vremea în care a fost directorul Teatrului Național sau al TVR, cum trecea de cenzură, ce compromisuri de comunist a făcut ca să reușescă să aibă libertatea de a pune în scenă niște piese „periculoase” pentru regim. Sunt însă și mărturisiri despre oameni din viața culturală care i-au fost apropiați sau pe care i-a ajutat până în 1989, dar care s-au transformat total când le-a răsunat în urechi ceasul schimbării macazului în carieră, după 1990.

„Eu sunt născut să fiu controversat”, și-a început discursul Dinu Săraru la lansarea cărții. A mărturisit că ideea de a face această carte de memorii îi aparține lui Vartan Arachelian, jurnalistul care s-a ținut de capul lui 15 ani ca să scoată la iveală cele mai interesante momente traversate în anii dictaturii, dar și după. În cartea de memorii se găsesc întâmplări cu mai toți marii oameni de cultură ai României, de la academicieni, scriitori și actori, la zbirii cenzurii comuniste.

Plin de umor și cu un tăiș al verbului de necontestat, maestrul Săraru a atins și nărvurile contemporane: „când greșești, iar apoi te duci să-ți recunoști păcatul și să ceri unui preot să înalțe rugi ca să fii iertat”.

„Cu Vartan am tot lucrat vreo 15 ani la carte. Cum terminam o controversă, apărea alta. Și cum mergeam la Slătioara des, îl aveam pe Episcopul de Vâlcea la care mă spovedeam. Îmi ziceam că nu pot eu greși, cât poate el ierta. Rămân însă controversat și voi continua să fiu controversat și vă asigur că am și un alt prelat care să-mi ierte păcatele”, a spus hâtru maestrul Dinu Săraru.

Am dezvălui atunci o secvență care mie mi-a strâns inima: Omul care a scris atâtea romane acide în anul 2019 nu mai vedea aproape deloc. Mi-a scris totuși, așa cum a putut, o dedicație pe carte: „Simonei, cu mare drag”. Am fost o privigeliată.

Când avea de dat vreun text la vreo publicație, dicta. Cartea „Jurnalul unui personaj controversat” a așternut-o pe hârtie Vartan Arachelian, sub forma unui imens interviu. Un fel de operație de finețe, cu laparoscopul sfredelind prin memoriile unui personaj al vremurilor din două epoci. Voi publica, în timp, câteva fragmente extrem de interesante.

Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Recomandarile noastre