Simona Ionescu / Redactor Șef
După 1.500 de ani de când a fost oficial considerat pierdut fără urmă (sau distrus), capitolul din Evanghelia după Matei a fost redescoperit. Această redescoperire impresionantă leagă Scriptura antică de știința modernă într-un mod cu adevărat spectaculos.
La baza acestei descoperiri se află medievalistul Grigory Kessel, de la Academia Austriacă de Științe (OeAW). Folosind lumină ultravioletă, el a identificat un strat ascuns de text într-un manuscris extrem de vechi. Practic, pergamentul pe care se afla manuscrisul fusese folosit de mai multe ori, pentru texte diferite. Prima dată a fost suport pentru textul biblic – capitolul pierdut din Evanghelia după Matei.
Apoi, când textul nu s-a mai văzut, s-a scris altceva deasupra, iar ulterior s-a reluat intervenția pentru a treia oară. Vorbim de o epocă în care nu exista hârtie de scris, ca astăzi; textele erau notate pe pergamente, care erau tot mai rare și, prin urmare, refolosite ori de câte ori se putea.
Artefactul rar cercetat de Grigory Kessel este un dublu palimpsest, adică un manuscris în care textele mai vechi au fost șterse pentru a reutiliza pergamentul. În acest caz, trei texte diferite au fost suprapuse pe aceeași pagină, arată Msn.com.
Medievalistul care a cercetat pergamentul prin fotografiere cu ultraviolete a descoperit că stratul cel mai vechi conținea ceva deosebit: o traducere uitată a unei părți din capitolul 12 al Evangheliei după Matei. Cercetătorul crede că a fost copiat în secolul al VI-lea, dar provine dintr-o versiune a Evangheliilor din secolul al III-lea.
Textul în cauză este o traducere veche în limba siriacă, practic anterioară majorității copiilor biblice existente, ceea ce îl face cu atțt mai important. Fragmentul face parte dintr-un grup restrâns de interpretări timpurii ale Evangheliilor, aproape pierdute pentru totdeauna, mai arată sursa citată.
Motivul este mai degrabă practic: pe măsură ce pergamentul devenea tot mai rar, scribii ștergeau chiar și scrieri religioase valoroase pentru a face loc altora noi.
„Până de curând, se știau doar două manuscrise care conțin traducerea siriacă veche a Evangheliilor”, a explicat medievalistul Grigory Kessel. Unul se află în Biblioteca Britanică din Londra, iar altul a fost redescoperit la Muntele Sinai, prin Proiectul Palimpsestelor din Sinai.
Acum, un al patrulea exemplar a fost identificat în arhivele Bibliotecii Vaticanului. Ascuns sub straturi de text rescris, a trecut neobservat timp de secole – practic 1.500 de ani.
Până la această descoperire a cercetătorului austreiac, codexul grecesc „Sinaiticus”, din secolul al VI-lea, este considerat cel mai vechi manuscris complet al Noului Testament. Totuși, aceste texte siriace ar putea fi chiar mai vechi – păstrate doar în umbra palimpsestelor, așteptând intervenția celor mai noi tehnologii științifice pentru a se dezvălui lumii contemporane. Practic, textul original a fost scos la iveală prin intermediul fotografiei cu ultraviolete.
Redescoperirea acestui text evanghelic este un exemplu clar al potențialului neexplorat oferit de combinarea progreselor tehnologice moderne cu cercetarea manuscriselor. Pe măsură ce metodele digitale devin tot mai avansate, ele le oferă cercetătorilor, precum Grigory Kessel, speranța de a pătrunde și mai adânc în trecut, readucând la lumină adevăruri îndelung ascunse.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
