Casa din mii de bucăți adunate de la groapa de gunoi. Așa ceva n-ați mai văzut

Francezului Raymond Isidore i-au trebuit opt ani să construiască o casă așa cum visa. Apoi, s-a apucat să o decoreze. Nu oricum, ci cu mii de bucăți de farfurii sparte, aruncate la gunoi. De aceea, casa a fost numită Picassiette care înseamnă Pique (fură) assiette (farfurie).

Casa din mii de bucăți, adunate de la groapa de gunoi

Casa Picassette se află în orașul antic Chartre, lângă Paris. Este decorată cu un mozaic din ceramică. Această capodoperă a fost construită de Raymond Isidore. Mai întâi a ridicat casa care și ea este originală. I-au trebuit opt ani să construiască grădina și casa, apoi s-a apucat de ornat. Are și un tron în curte.

Raymond Isidore și-a petrecut întreaga viață meșterind această casă și grădină. Singurele lui scule erau lingura de supă, furculița și cuțitul de buzunar. Fiecare centimetru este realizat din gresie mică pe diferite culori.

Maison Picassiette este un exemplu de arhitectură naivă alcătuită din faianță și mozaicuri din sticlă turnate în ciment.  Frescele sunt făcute, în special, cu ajutorul resturilor de ceramică și porțelan. Le-a găsit în gropile de gunoi publice.

A vrut o casă ”altfel”

Considerat un original, Raymond Isidore a cunoscut o acoperire mediatică târzie. Abia în anii 1950, presa s-a interesat de el.

Francezul și-a spus: ce ar putea face această casă diferită de altele? La Maison Picassiette a fost ornată din milioane de piese de veselă, pahare sparte, capace de sticle și apoi adunate în mozaicuri. Raymond Isidore, proprietarul inițial al casei, a început să-și construiască casa în 1930 și opt ani mai târziu, în 1938, a început să-și decoreze căsuța în mozaic.

Se plimba pe câmp când deodată a fost atras de culorile pâlpâitoare ale bucăților minuscule de sticlă, porțelan și veselă. Le-a adunat și le-a îngrămădit în grădina lui. Din acest motiv, el câștigă un nume de batjocură, Picassiette. Unii oameni o definesc pe Picassiette drept Picasso Assiette.

Dar sfârșitul vieții lui este tragic. Inspirația i-a secat. Făcuse ”Grădina Paradisului”, tronul negru, o capelă și câte altele. Era epuizat și a început să aibă crize de tulburări psihice. Într-o noapte furtunoasă, a fugit de acasă prin câmpuri, într-un delir. Găsit și adus acasă, a murit la scurt timp după aceea, la 64 de ani.

Acum, casa din Chartres depinde de Muzeul de Arte Frumoase al orașului. Sursa: chartres.fr