Casa Poporului, un accident arhitectural. O femeie a fost cea care a umflat proiectul de 10 ori

Arhitectul Camil Rogulski face lumină asupra mecanismelor, jocurilor de putere și contradicțiilor din spatele uneia dintre cele mai emblematice și controversate construcții ale epocii comuniste.

Cine a fost Camil Rogulski

Camil Rogulski (1925–2012) a fost un arhitect foarte influent, implicat direct în proiecte de palate și clădiri reprezentative în epoca comunistă. 

El a fost “arhitectul lui Ceaușescu” și a povestit, în cartea sa Adevăruri interzise, cum a contribuit la decorarea interioară a Casei Republicii (Casa Poporului). 

,,În primul rând, trebuie să știți că Ceaușescu era bolnav, suferea cu gâtul. Nu prea mai voia să stea în București. Și atunci, într-o primă idee, voia să-și mute locuința în comuna Roșu. Acolo, pe lacul creat, pe insulă, să-și facă locuința lui. Iar de jur-împrejur să se execute locuințele protipendadei, ale slujitorilor lui. Să se facă o șosea, o autostradă care să ajungă în București, la Palatul Cotroceni.” a povestit Camil Rogulski.

Planul inițial: o clădire de 10 ori mai mică

Rogulski susține că planul inițial al Casei Republicii era mult mai modest: tema dată arhitecților prevedea o construcție de aproximativ o zecime din ceea ce s-a ridicat de fapt. Potrivit lui, cel care a propus ideea monumentală nu ar fi fost direct Ceaușescu, ci arhitectul Cezar Lăzărescu, un nume important în arhitectura românească a vremii. 

Cezar Lăzărescu și arhitecta Petrescu au fost cei care au împins proiectul mult peste limitele stabilite inițial. Rogulski spune clar că tema era „cam a 10-a parte din ceea ce s-a făcut astăzi”, însă cei doi „au depășit proiectul cu aproape de 10 ori”. În orice concurs normal ar fi fost eliminați pentru că au încălcat cerințele, dar în realitate proiectul lor a fost păstrat și dus mai departe. „Dar nu el a spus să fie mare. Ăștia au spus”, a spus Rogulski, sugerând că megalomania clădirii nu i se datorează doar lui Ceaușescu, ci și arhitecților care au propus versiunea gigant.

Inițiatorii megalomaniei

,,După aceea i-a venit altă idee. Ideea aceasta, de fapt, a aparținut arhitectului Cezar Lăzărescu, un mare arhitect. El a zis: tot Bucureștiul e construit pe margine, în centru nu e nimic. Și atunci a gândit să facă o clădire monumentală în centru. Voia ca Bucureștiul să fie străbătut de Dâmbovița, iar dreapta-stânga să fie două șosele interesante, mărginite de tei, ca la nemți. Și totul să fie în verdeață, începând cu zona verde de la Roșu, cu Grădina Botanică, cu grădina Cotrocenilor, cu Cișmigiul, și un respiro în centru.” a mai povestit  Camil Rogulski.

Rogulski relatează că, odată proiectul enorm luat în considerare, autoritățile au dat jos clădirea lui Lăzărescu (o reședință apropiată), lucru pe care el îl consideră ,,răzbunare divină”. Lăzărescu ar fi suferit un accident cerebral și a murit un an mai târziu. 

Arhitecta Petrescu, în schimb, și-ar fi revendicat victoria la concurs, deși, potrivit lui Rogulski, nu avea experiență reală (“în viața ei nu a făcut nici măcar un closet”), dar ar fi beneficiat de sprijin politic. 

O construcție făcută cu 100.000 de oameni

În viziunea lui Camil Rogulski, Casa Poporului ascunde o multitudine de detalii impresionante. Construcția a implicat mii de oameni: Rogulski vorbește despre circa 100.000 de muncitori, dintre care cel puțin 80.000 constructori. 

În interior erau multiple cabinete pentru Ceaușescu, pentru rolurile sale de secretar general, președinte etc. Birourile ar fi fost atât de mari încât se „pierdea” în ele. 

Ceaușescu în competiție cu Hitler

,,El și ea, niciodată nu era doar el. Avea șapte cabinete: el secretar general, el președinte… el, el, el, tot. Și un singur cabinet, la un moment dat, era un fel de sală de primire. Unul dintre cabinete era al doilea ca mărime după al lui Hitler, am înțeles.” a mai spus Camil Rogulski

Dormitorul și birourile lui Ceaușescu erau grandioase: unul dintre cabinete era, conform lui Rogulski, al doilea ca mărime după biroul lui Hitler (într-un sens al comparației de opulență).

Circulația în interior era gândită deficitar. Scarile și lifturile erau insuficiente pentru cei 2.000 de salariați estimați, iar drumul până la birouri ar fi durat “patru ore”, spune Rogulski. 

Mitul Palatului din Phenian făcut în 6 luni

,,Mi-a povestit Mihai Mîrșean că Palatul de la Phenian, care e mult mai mare și mai frumos, s-a făcut în șase luni. Toată lumea a fost înnebunită. În primul rând, palatul ăla e mult mai mic, nici a zecea parte din Casa Republicii. Noi am aflat că acel palat a fost un dar al nord-coreenilor stabiliți în Japonia.

De unde au ieșit aceste șase luni? Dintr-o greșeală de traducere. El s-a făcut acolo, la Kim Il-sung, în șase ani. S-a tradus «șase luni». Nimeni nu a avut curajul să-l contrazică.” a mai povestit Camil Rogulski

Unul dintre efectele dramatice pe care le menționează Rogulski este că ambițiile arhitecților au creat o clădire mult mai mare decât planul inițial, ceea ce ridică întrebări despre motivațiile reale: nu doar supremație politică, ci poate un orgoliu profesional.

De asemenea, el pare să sugereze că nu doar dictatura Ceaușescu este de vină pentru mărimea și costul uriaș al Casei Poporului, ci și “ăștia”, adică arhitecții și factorii de decizie din proiectare.